prietenia...a fi sau a nu fi

Istoria nicidecum nu este facuta pentru a invata din greseli. Din contra, iti arata ,chiar iti demonstreaza ca poti face aceleasi greseli fara sa inveti nimic. Nu ma refer la istorie in adevaratul sens al cuvantului ci la istoria intamplarilor ivite in viata de zi cu zi. Foarte rar se intampla sa mai suflam si in iaurt dar doar de vreo 2-3 ori ca pe urma o luam de la capat si uitam. Sper sa nu incep relatarea propriu-zisa enumerand n clisee arhicunoscute dar voi incerca sa trasez o linie, un fel de granita, peste sentimentele noastre. Cand anume este bine sa le dezvaluim? Le spunem tuturor, care patrund in viata noastra, orice?Oare ne avantajeaza? Parerea mea este ca trebuie sa existe anumite limite in orice circumstanta ne-am afla. Chiar daca ne-am simtii bine in jurul anumitor persoane nu inseamna ca avem unde verde sa rabufnim povestind orice situatie. Sa ne lasam descoperiti de unele slabiciuni si sa ne etalam orice ne trece prin capsor ca pentru mai tarziu sa devenim tinta unor atacuri la incercarea noastra de a ne integra cat mai bine intr-o anumita "bisericuta", care la prima vedere pare a fi una retinuta dar pe masura ce timpu trece si ai impresia ca esti inteles de minune tocmai atunci vine "nenorocirea" - granita ta dispare si o data cu ea vine amaraciunea ca ai avut incredere in oameni si ai ignorat orice indiciu care iti spunea la fiecare pas -Stop.
Corect si uman , ar fi sa ai prieteni din fiecare patura sociala, dar oricat de mult am vrea sa fim neutri trebuie sa-ti stabilesti o data pentru totdeauna anumite reguli. Numai suntem la varsta de 16 ani unde educatia iti este facuta de scoala/parinti; unde impartim aceleasi teme, acelasi drum spre casa, acelasi autobuz, si aceeasi tema copiata.Vine varsta cand ai un serviciu , te integrezi bine in mediul in care lucrezi, colegi sunt o miere, tinzi sa ai o persoana favorita cu care te intelegi chiar te si aliezi in anumite situatii si cand ti-e lumea mai draga te trezesti cu un sut si cu o mare durere in cot din parte celui/celei care l-ai crezut prieten.
Oare ar trebui sa facem o mai bine diferentiere intre oameni?!Nu.Ar trebui sa ne autoimpunem o limita asupra lucrurilor vorbite in general, a fi prieten cu cineva devine deja o calitate, chiar greu de intretinut dar cu numeroase satisfactii. Esti obligat sa auzi si rele si bune. De cele mai multe ori "cele rele" nu convin, ti se inchide usa in nas si iti tranteste o vorba de dulce: "tu nu stii ce este prietenia!"

Comentarii

  1. Sfatul meu este sa dai cu zarul si sa mergi cu ce ti-a cazut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Apropo am propus pe blog un subiect zic eu interesant,intra te rog si spune-ti parerea.Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  3. pentru ca ai suferit si scrisul iti face bine te sfatuiesc sa te apuci de scris carti adevarate .

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un nou inceput

Eu nu ma lepad de Romania ci ea se leapada de mine!

Notes to myself and for everyone who's bored