Eu nu ma lepad de Romania ci ea se leapada de mine!

Simt ca trebuie sa scriu, sa fac asta pentru mine si pentru cei care sunt ca mine.
De peste o luna de zile m-am hotarat impreuna cu sotul meu sa emigram in alta tara. Nu va imaginati de cata lume m-am putut lovi dornica sa-mi demonstreze ca decizia noastra este una total gresita si ca in final ne vom intoarce in tara cu coada intre picioare, ca le vom da dreptate si ca abia asteapta sa vada dezamagirea pe chipul nostru.
Placa lor cea mai folosita este: "ai impresia ca acolo o sa-ti fie usor?".Oare care sunt adevaratele motive care ii fac sa gandeasca in felul asta deoarece in discutiile mele cu ei niciodata nu am lasat impresia ca ma duc acolo ca sa-mi fie usor asa ca de ce nevoia asta, de a mi se spune de mii de ori ca va fi greu..ca vei munci pana nu mai poti....ca nu te vei simti integrata..ca-ti va fi dor de Romania...ca-ti va fi dor sa vorbesti limba natala. Toti ma judeca pana la sange de parca incalci cel mai mare sacrilegiu. Ma simt de parca sunt stigmatizata! Piatra ar mai lipsi ca sa intregeasca tabloul.
De ceva vreme am tot cautat pe internet povestiri despre Anglia, pareri, cum traiesc romanii acolo, care le este soarta, cum sta treaba cu sanatatea, ce impozite si taxe sunt, cum sunt chiriile etc. Oare este chiar atat de greu acolo, in afara, cum lumea tot incearca sa-mi demonstreze si sa ma descurajeze?! In primul rand astfel de oameni sunt extrem de altruisti de-si permit sa spuna astfel de lucruri. Inseamna ca sunt niste oameni seriosi, le pasa de tine si vor tot ce este mai bun pentru conationalul lor. Adica mi se pare normal sa aud din partea lor adevarate prelegeri in privinta deciziei si la sfarsit sa-ti tranteasca "...dar chiar iti doresc sa pleci ca sa vezi ca imi dai dreptate". Pana acuma am avut o intreaga cortina trasa pe ochi si nu am vazut esenta si m-am lasat dusa de nas cu fel de fel de opinii din partea unor oameni care nu au nici un fel de jena sa-si arate coltii ce insotesc o rautate in toata forma ei bruta. Nu am gandit, cum se spune mai nou...outside the box. M-am lasat pentru o secunda indobitocita de parerile lor imbacsite si cusute cu ata alba.
Pentru toate astea simt nevoia sa aduc cateva clarificari legate de decizia mea si sa-i arat cu degetul pe cei plecati in afara, incapabili de a se adapta. Am tot cautat acel ceva care ii face sa fie atat de rautaciosi si atat de hotarati si manati de pofta nesatula de a se intoarce "acasa". Va spun cinstit ca va meritati soarta cu varf si indesat pentru toate rahaturile pe care le inghiti zi de zi de la prea faimoasa noastra guvernare. Plecati afara si va intoarceti inapoi pentru ca chiar voi visati la adevaratul paradis. Va intoarceti pentru ca aveti mintea ingusta, o minte ce va condamna ireparabil la lipsa de acomodare intr-o tara mai civilizata decat Romania, intr-o tara unde exista infrastractura fata de Romania, o tara plina de spatii verzi fata de Romania, o tara unde medicii isi respecta juramantul depus, o tara ce nu este putrezita de atata coruptie, taxele si impozitele platite de tine nu se vara toate in buzunarul mai marilor scarbe ce s-au gasit sa conduca tara, scarbe alese de 5 milioane de romani. Nu va adaptati in alta parte pentru ca nu reusiti sa scapati de gandirea patrata pe care o aveti. Nu vreti sa imbratisati alte culturi, traditii si obiceiuri, nu vreti sa va largiti orizonturile si sa simtiti cu adevarat ca traiti. Va duceti ca boii la munca sa strangeti averi, sa va umpleti buzunarele cu bani si sa-i aratati vecinului ce casa ti-ai tras in Pipera si ce gipan conduci prin hartoapele tarii. In alta tara, te duci sa inveti sa traiesti, sa inveti ce inseamna civilizatie, sa inveti ce inseamna sa poti oferi copiilor tai adevarate perspective in viata, sa parcurgi un drum de la A la B fara sa-ti fie teama ca vine smecherul cu jipanul de dupa colt si te face afis doar pentru a mentine Romania pe primele locuri la accidentele rutiere si pe urma scapa nepedepsit ca este nu stiu ce corp diplomatic sau ca are nu stiu ce hahalere bine puse la politie.
Am intrat pe un blog al unei dre sau dne care puncteaza tot ce este "negru" in Anglia si ma gandeam ca poate a uitat "biloaiele" negre ale Romaniei. Ne indeamna sa ne ferim de escroci de parca aici sunt toti usi de biserica. Ne spune ca viata e scumpa dar omite sa ne zica care este salariul minim pe economie. Omite, de asemenea, sa ne precizeze ca poti trai cu un astfel de salariu. Ne spune ca daca iei autobuzul se formeaza adevarate ambuteiaje si traficul e ingrozitor dar daca iei metroul risti sa te imbolnavesti din cauza curentului din vagoane.
Stati ca de abia am inceput sa ma incalzesc cu astfel de descrieri. Ni se spune ca:
-tigarile sunt scumpe (oare in Romania cum sunt?)
-traficul este ingrozitor ( oare in Romania cum este?)
-transportul public este foarte scump (oare cum este in Romania cand dai pe un bilet de tren pana la Sinaia 35 de lei doar dus si pe drum te rogi sa nu deraieze de pe sinele prost intretinute)
-tot legat de transport ni se enumera cateva dezavantaje pe care, ma tem, ca deja le-am trait in Romania:"inghesuiala, nu vin la timp, poate fi prins in trafic, miros neplacut, vibratii neplacute, mirosuri, diverse surprize.". Lista e mare si generoasa dar oricat ar spune tot nu se compara cu viata din Romania. Asa ca de ce sa plec urechea la astfel de relatari ?!

Un lucru sa fie clar:EU NU MA LEPAD DE ROMANIA CI EA SE LEAPADA DE MINE! O iubesc, o tara ce are toate aturile de a deveni o adevarata oaza de liniste, de frumusete, avem toate formele de relief si habar nu avem sa le facem mai usor accesibile pentru ca nu sunt drumuri sau sunt drumuri dar nu ai timp.Sunt mandra de cinematografia romaneasca, de sportivii romanii care niciodata nu au fost sustinuti de ministerul sportului si uite ca unii au razbit! Ma gandesc ca stam cu fundul pe o comoara plina de aur dar capul ne este tinut numai in nori!
Este fabulos ce mi-a spus o duduie intoarsa in tara pentru ca nu s-a putut adapta: "Suntem oameni maturi si ar trebui sa facem tot posibilul sa fim fericiti si impacati cu noi insine". Concluzia o trageti si singuri!

Comentarii

  1. Si noi vom face pasul asta, insa spre Canada si nu oricand ... ci dupa ce se va naste si va creste UN PIC bebelul nostru (vine peste 2 luni) :)

    Va felicitam pentru alegere! Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru bebelus! :) Cred ca sunteti in al 9-lea cer! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo!! incredibil de bine spus, ai pus punctul pe I !! Eu si sotul meu ne-am hotarat brusc sa plecam din tara, in Anglia, deoarece s-a umplut paharul! si in momentul in care le-am spus prietenilor nostri si familiei, reactiile au fost cat se poate de identice cu ce ai scris tu mai sus. Insa au fost si 2 prieteni care in secunda doi ne-au anuntat "venim si noi".
    Desi avem 2 copii mici,suntem convinsi ca ne vom descurca si acolo, si ca le vom oferi lor sansa unei vieti civilizate si a unei palete de optiuni indefinit mai largi asupra vietii lor.
    iti multumesc pentru articol, pentru sinceritatea si viziunea cu care l-ai scris.

    RăspundețiȘtergere
  4. De ce sa iti fie greu intr-o tara in care toate se rezolva fara spaga si fara nervi? :)

    Suntem in state de sase ani si desi sper ca vom pleca de aici curand, am inteles ce inseamna "sistemul functioneaza". Exagerezi un pic cand ii acuzi pe toti cei care se intorc in Romania de obtuzitate. Mie simplitatea structurilor si a oamenilor dimprejur mi-a rotunjit neuronii - sunt lenesi si relaxati, fara chef de sinapse :)

    Da, Romania e plina de bube, de oameni care stiu tot, stiu ei mai bine, stiu exasperant de multe lucruri despre tine, potentialul si viitorul tau. Tie iti spun sa nu pleci, noua ne spun sa nu ne intoarcem. Miorita, bat-o vina.

    Cu adaptarea in America e cam asa: daca intelegi fotbalul american, baseballul si wrestlingul, ai o sansa mare :) Altfel toata lumea e prietenoasa (in midwest), glumeata, curioasa in limitele "politically corectness"-ului si de ajutor. Nici ei nu au prieteni, asa ca faptul ca noi nu avem, e o problema de sintaxa, nu de adaptare.

    Dilema mea morala e: sa le asigur copiilor o cale usoara sau o oportunitate reala? :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-a placut articolul.
    Cam asta e, desi unii or sa urle tot nu au ce face, Ceea ce se vede cu ochiul liber nu mai poate fi ascuns sub presh.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu plec in noiembrie la Londra!
    Mi-a picat tare bine ce ai scris. Singura diferenta e ca oamenii jurul meu ma indeamna sa plec cat mai repede si asta imi da curaj.
    Angela

    RăspundețiȘtergere
  7. Mult succes Angela. Considera pasul facut deschiderea unui nou capitol din viata ta si traieste viata din plin.

    RăspundețiȘtergere
  8. Camelia Dragomirescu13 ianuarie 2011 la 03:14

    Succes! Eu sunt la un an de la plecare! A fost foarte greu, mai ales ca eram in zona de 5% din populatia care are in Romania un trai decent. A fost greu pentru ca sunt om. Asta a fost singurul motiv. Dar traiesc acum intr-o tara unde se poate trai decent si ca bibliotecar, care are mai multe plusuri decat minusuri, care mi-a permis deja sa-mi obtin un statut si in care sper sa ma simt acasa intr-o zi. Mi-e dor de toti ai mei, dar pot sa-i vad in orice moment. Nu vreau inapoi. Iar de "coada intre picioare" nu mi-ar fi teama deloc. Asta m-ar face sa fiu receptiva la niste treburi din cauza carora am plecat. Daca nu merge, nu merge, doar cautam sa ne fie mai bine, nu?
    Mult noroc si tot binele! Cu speranta, ca se poate!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Un nou inceput

Notes to myself and for everyone who's bored