Cuvinte NeSpuse

Ma gandesc cat de entuziasmata am fost cand am citit ca in sfarsit cineva face ceva si pentru noi, ceilalalti. Ma uit cu mare tristete pe site-ul ce trebuia sa fie, asa cum spune si titlul, un proiect jurnalistic despre anxietate. Spun cu tristete pentru ca site-ul a fost lasat de izbeliste. Din 13 Octombrie nu s-a mai scris nimic.       Dar pana la urma, oare de ce trebuie sa asteptam sa faca altii ceva pentru noi? Un bun raspuns ar fi faptul ca avem nevoie de persoane cu oarecare notorietate in lumea ziarelor. Persoane care sa ne reprezinte, sa ne ajute sa pornim de undeva, sa ne faciliteze ideea de a fi ascultati, de a intra in contact si cu altii ce sunt asemenea noua. E atat de important sa ai sprijin, nu doar din partea celor apropiati dar si din partea persoanelor straine. Trist este ca tocmai ei, cei de pe site-ul Dar Daca nu au avut urechi sa asculte. Au strans material pentru ziarul Dilema Veche si dupa aceea nimeni nu mai zis nimic. Nu au inteles...

Acu o saptamana au fost publicate in revista Dilema Veche o serie de articole legate de anxietate. In sustinerea acestui demers a fost creat si un site -- Dar Daca--un "proiect jurnalistic, realizat în cadrul programului Rosalynn Carter Fellowship for Mental Health Journalism ce-şi propune să exploreze câteva dintre tulburările de anxietate şi modul în care ele sunt percepute şi tratate în România."     Initial am trimis catre Cristian Lupsa (editor la DOR), un text ce poate tine loc de povestea mea, si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc pentru publicarea textului pe site-ul "Dar Daca". Ulterior m-am decis sa-mi scriu si povestea (cu o oarecare retinere) dar din cauza textului mult prea mare, acesta nu a mai putut fi publicat. In schimb, mi s-a spus ca daca voi scrie povestea pe o pagina publica va putea mentiona pe site-ul respectiv link-ul ce va face trimitere catre text.     Prin urmare, mai jos aveti integral, povestea mea: Vreau sa incep prin a spun...