Pasare de noapte 2
De cand mi-am dat demisia stiam ca voi ajunge sa pierd noptile si ziua sa dorm ca varcolacii, ascunsa in camera cu draperiile trase sa nu cumva sa intalneasca pielea mea cateva raze de soare. La cat de frig a fost afara, in camera am crezut ca dorm pe plaja, pe nisipul fierbinte simtindu-mi gatlejul uscat, deshidradat, in timp ce mintea imi era amortita de orele adormite in aceasta toropeala. Care -15 grade? In camera erau 30 de grade! Metoda de a ma trezi din visurile tropicale este sa deschid un pic balconul suficient incat pielea sa mi se infioare de gerul ascutit care lovea in mine simtindu-ma ranita de zeci de ace de brad. Intr-o zi, aceasta stare euforica s-a schimbat. M-am trezit in niste tipete, ragete, spargeri de vaze incat am crezut ca noaptea a devenit ziua de fapt si cosmarul noptii reincepe. Imposibil! Eu dorm ziua deoarece este liniste, pace asa cum ar trebui sa fie intr-un bloc de oameni normali. Toata lumea este plecata la munca. Sunt libera. Pasarea de mine nu mai e...