Cuvinte NeSpuse

Am impresia ca detin un impresionant palmares de vise. Este o zestre nemaipomenita ce nu mi-o poate lua nimeni. Eu singura o controlez, mintea o poate imbunatati si tot ea o poate transforma in cosmar. Nimeni nu viseaza asa cum o fac eu. Cand ma trezesc imi place sa stau in pat, un pic mai mult ca sa pot memora ceea ce am visat, altfel uit si imi este extrem de dificil sa-mi aduc aminte. Cateodata ma trezesc brusc si imi este ciuda pentru ca nu am trait si sfarsitul visului, drept pentru care iar stau in pat ceva timp si incep sa impletesc itele visului cum imi place mie. Sa fac un final astfel incat sa mai simt inca o data ca fac parte dintr-o lume aparte, plina de supranatural, o lume ce incalca legile fizicii,vreau sa cred pentru cateva secunde ca destinul meu este mult mai palpitant decat normalitatea care ma inconjoara zi de zi. De putine ori chiar am reusit sa ma intorc in vis, sa-l reiau exact de unde am ramas. Pentru o buna perioada de timp am visat ca zburam. Era atat de fru...

De cand mi-am dat demisia stiam ca voi ajunge sa pierd noptile si ziua sa dorm ca varcolacii, ascunsa in camera cu draperiile trase sa nu cumva sa intalneasca pielea mea cateva raze de soare. La cat de frig a fost afara, in camera am crezut ca dorm pe plaja, pe nisipul fierbinte simtindu-mi gatlejul uscat, deshidradat, in timp ce mintea imi era amortita de orele adormite in aceasta toropeala. Care -15 grade? In camera erau 30 de grade! Metoda de a ma trezi din visurile tropicale este sa deschid un pic balconul suficient incat pielea sa mi se infioare de gerul ascutit care lovea in mine simtindu-ma ranita de zeci de ace de brad. Intr-o zi, aceasta stare euforica s-a schimbat. M-am trezit in niste tipete, ragete, spargeri de vaze incat am crezut ca noaptea a devenit ziua de fapt si cosmarul noptii reincepe. Imposibil! Eu dorm ziua deoarece este liniste, pace asa cum ar trebui sa fie intr-un bloc de oameni normali. Toata lumea este plecata la munca. Sunt libera. Pasarea de mine nu mai e...

Lumea este suprasaturata de clisee. Eu una sunt satula de ele. Toata lumea le foloseste. Cand se intampla sa adopt vreunul sunt atat de jenata ca dau un astfel de exemplu incat trebuie neaparat sa fac mentionari separate: "-Da.STIU ca este un cliseu!" sau simti nevoia de a spune inainte de a vorbi: "-Auzi?!Stiu ca cee ce spun este un cliseu dar...". De ce mi-e jena? Pentru ca mi-e ciuda ca nu gasesc ceva original, spontan iar in final ma declar invinsa....trebuie sa spun cliseul. Adevarul? A devenit un cliseu sa adaugi la sfarsitul/inceputul cliseului faptul ca tocmai ai dat ca exemplu...un cliseu! Pana si folosirea blog-ului este un ..cliseu! Continutul este cu totul altceva. Depinde de originalitatea fiecaruia. Astazi sunt hotarata sa scriu despre Media. Sa vorbesc despre un mare cliseu arhicunoscut. Am renuntat de o saptamana sa ma mai zgaiesc la posturile tv romanesti. Am ajuns la concluzia ca pe langa dependenta, imi creeaza adevarate depresii despre tara ...

De o saptamana am devenit pasare de noapte si nu in sensul la care va ganditi majoritatea! Am ajuns la concluzia ca daca as avea o pusca cu alice as trage in vecini cum trage un copil cu prastia in gaini. As adopta acest obicei chiar si la varsta mea. Impactul alicelor presupune sa nu mai ramana o pana din gaina (=vecin/a) si vanataile de pe corpul golas sa-i aduca aminte ca trebuie sa invete sa-si tina ciocul intre orele 22:00-6:00. Bun! Nu am pretentii atat de mari, poate la ora asta nu sunt destul de rezonabila...hai sa zicem macar sa mi se lase pentru odihna intervalul orar 1:00-6:00. 5 ore nenorocite de somn doresc pe noapte! Cer prea mult?! Am ghinionul de a sta intr-un bloc construit recent si nimeni nu si-a pus problema ca peretii subtiri vor cauza adevarate depresii in randul oamenilor care vor locui. In dormitor nu mai pot adormi in patul conjugal din cauza ca vecinul meu sforaie exact cand imi este somnul mai dulce. Am incercat sa dau radioul mai tare...din pacate doar pen...

dragii mei, Sa va povestesc cum a decurs ziua de ieri: eram extrem de melancolica. Scriam mamei un mail in care depanam niste amintiri din copilarie ( Dap...mama la 55 de ani este in pas cu tehnologia:sta pe mess si da mail-uri! ). Si plangeam de-mi sarea camasa de pe mine ca sa zic asa. Si ma suna Alinutza. Doamne ...prost moment si-a nimerit! Nu-i raspund. Plangeam de mama focului din cauza amintirilor evocate si Alinutza mea nu se lasa. Suna iar! OMG...stai sa raspund e ceva urgent. S-a intamplat ceva rau! De ce insista?! Tocmai acum. Si raspund. Are nevoie urgent sa vorbeasca cu mine. Ceva cumplit de transmis. Nu supravietuieste pana maine daca nu vorbeste cu mine. Sa ne intalnim undeva ce sa facem? Intreb eu ( fata mi-o simteam stransa..era cute de la lacrimi ) -poti sa supravietuiesti pana mai tarziu?:D Alina- nu cred ca pot. -Bineee. -Vino la mine. Ii dau directii ce si cum! Si ma uit pe fereastra dupa ea! Intre timp gandurile isi faceau buluc in mintea mea: a murit mama ei!...

Nu stiu ce a fost.Oare cum se defineste o naluca?Conform DEX-ului inseamna o fiinta fantastica, imaginara, inchipuire desarta, inselatoare,iluzie. Cred ca am dat o definitie destul de concreta! Imi este peste puteri sa pot detalia! Am speranta ca totusi naluca se va transforma in realitate!Ar fi primul pas pentru a putea coexista alaturi de ceilalalti semeni si totodata primul pas pentru a accepta provocarea de a lasa trecutul in urma! Noapte buna naluca...oriunde te-ai afla! Cu siguranta "gandurile de miezul noptii" se vor intinde pe toata durata zilei de acum incolo. In schimb .....lasa noaptea sa slujeasca agoniei!

AZI ma simt plina de furie. Imi vine sa urlu de durere. Sa fug departe. Sa numai vorbesc cu nimeni. Sa numai dau explicatii nimanui referitor la cum ma simt. Oricate explicatii ai da nu primesti nimic bun in schimb. Vorbele bune nu-si mai pun pecetea pe rana ta. E ca si cum devii imun la orice metoda de a te simti mai bine. In astfel de momente nu am nevoie de nimeni in preajma mea. Nu doresc sa fac confesiuni. Nu doresc sa ma simt obligata sa le fac. La ce bun sa existe? Cine sa ma inteleaga cu adevarat? Orice cuvant spus se uita. Ce poate sa faca un om ca sa te simti mai bine? Ce poate sa zica? Cum iti poate alina cineva orice freamat? Vreau ca astfel de momente sa-mi apartina doar mie! Daca nimeni nu le intelege "in mine" doresc sa ramana pe vecie!