Cuvinte NeSpuse

Presupun ca va intrebati cu totii de ce nu mai scriu atat des. Pai un lucru este sigur: am gasit cheia succesului de a capitula timp de 10 ore/noapte in patul meu dragalas :). Nu stiu cum am reusit acest lucru dar cred ca totul se datoreaza minunatelor mele dopuri de urechi achizitionate de la farmacie. Sunt ale naibii de scumpe dar izolarea auditiva este tot ce conteaza. Imi plac ca sunt portocalii si legate cu snur intre ele ori sa nu le pierzi prin adancul urechii ori sa le poti scoate cu usurinta ca la masele. Se pot spala si atarna pe unde se poate ca la o adevarata expozitie. Unii colectioneaza timbre, laterne altii....dopuri! Sunt curioasa daca mai gasesc si pe alte culori; de exemplu in cora sunt la cutiuta cate 2 perechi si detin 2 culori: alb si galben. Proasta inspiratie sa alegi galben pentru asa ceva :). Cat despre vecini, ce mai pot spune? Sunt la fel ca inainte singura deosebire ar fi ziua deoarece este mai liniste iar noaptea, spre norocul meu, adorm si eu ca un om no...

Primul gand pe care il ai minte, in momentul cand soarele iti ranjeste la ferestra, este sa te plimbi. Dar astfel de ganduri devin adevarate capcane pentru cei care cred ca un moment de relaxare vine dupa o plimbare in parc. Mi-as dori din tot sufletul sa pot ignora grupurile de tarani care vorbesc tare persifland alti oameni de prin parc...sa pot lovi meclele scuipatoare de bomboane agricole ....sa pot arde cu privirea tiganeala pitipoancelor ce-si umplu botul de sclipici roz....sa pot da suturi celor care se cred proprietari de trotuar pentru a-si etala borsche-ul cayenne si nu numai. Sa iesi in parc iti cere multa stapanire de sine. Mi-as dori sa fiu invizibila si sa am un pistol cu bile. Sa pot nenorocii barbatia unora pentru a nu aduce pe lume altii ca ei si sa pot tumefia fetele huliganilor care fac pe smecherii in cete bine inchegate. Sa-ti iei gandul de la plimbari romantice cu barca unde vin cei angajati pe o bruma de "salariu" cu " da-mi si mie conasule..trai-t...

Simt ca trebuie sa scriu, sa fac asta pentru mine si pentru cei care sunt ca mine. De peste o luna de zile m-am hotarat impreuna cu sotul meu sa emigram in alta tara. Nu va imaginati de cata lume m-am putut lovi dornica sa-mi demonstreze ca decizia noastra este una total gresita si ca in final ne vom intoarce in tara cu coada intre picioare, ca le vom da dreptate si ca abia asteapta sa vada dezamagirea pe chipul nostru. Placa lor cea mai folosita este: "ai impresia ca acolo o sa-ti fie usor?".Oare care sunt adevaratele motive care ii fac sa gandeasca in felul asta deoarece in discutiile mele cu ei niciodata nu am lasat impresia ca ma duc acolo ca sa-mi fie usor asa ca de ce nevoia asta, de a mi se spune de mii de ori ca va fi greu..ca vei munci pana nu mai poti....ca nu te vei simti integrata..ca-ti va fi dor de Romania...ca-ti va fi dor sa vorbesti limba natala. Toti ma judeca pana la sange de parca incalci cel mai mare sacrilegiu. Ma simt de parca sunt stigmatizata! Piatra ...

Stimati vecini, De cand ne-am mutat in acest bloc va spun din tot sufletul ca m-am saturat pana peste cap de certurile/discutiile dvs. in special de cele nocturne. Daca ziua incerc din rasputeri sa va suport tipetele, urletele si bocaniturile am pretentia macar ca noaptea (incepand cu ora 23:00) sa aveti un pic de decenta si sa faceti liniste. In privinta discutiilor aprinse am ajuns sa aflu si cele mai intime detalii. Stiu ce teme dezbateti, care sunt problemele in viata dvs de cuplu si sincer/a sa fiu nu am dorit niciodata sa aflu astfel de amanunte. Poate nu stiati dar am si un blog personal in care v-am facut vedete. Avand in vedere ca peretii acestui bloc sunt extrem de subtiri in toate cele 4 zari imi este imposibil sa ma prefac ca nu va aud. Nu sunt genul care sa va bata de fiecare data in teava pentru ca se mai intampla sa existe discutii contradictorii in orice camin dar totusi oameni buni tineti cont ca acest bloc este facut din economie si fiecare om din orice apartament ...

Nu stiu cum e la altii dar eu de fiecare data racesc cand se schimba anotimpul. 4 anotimpuri avem de 4 ori racesc. Cand eram mititica, si in varsta si in inaltime, raceam cumplit de rau. Boleam in pat zile intregi cu capul infasurat de comprese cu spirt, cu ciorapii imbibatii de otet ca sa se mai duca din febra si cu urechile infundate de vata ...cu spirt evident... ca sa mai "suga" din raceala. Biseptolul facea legea pentru amigdalele mele ce luau, usor dar sigur, forma unui papion din cauza inflamarii. De bine de rau, eram cam dependenta de picaturile Rinofug. Dar ce dependenta? Ce delir? Imi provocau o somnolenta dulceee...ajunsesem sa se lase salteaua de la timpul petrecut in pat. Parca mirosea a spital camera mea. Servetele nu erau..sau daca erau nu gaseai sa cumperi. Pentru drenarea nasului foloseam batiste si pierdeam mai toata ziua sa gasesc cate un coltisor curat pentru suflarea trompetei deoarece imi era tare lene sa le spal. Si cand ma inselam asupra coltisorul...

Ai simtit vreodata ca nu apartii locului? Eu da. Simt asta tot timpul. Nu stiu unde imi este locul. Nicaieri nu ma pot simti "acasa" si asta doare enorm de mult. Zi de zi si noapte de noapte traiesc ca si cum astept ceva. Astept sa simt ca acolo oriunde ar fi asta va fi "acasa". Si ma tem zilnic ca poate casa mea nu este nicaieri. Ma tem ca linistea la care tanjesc nu o sa vina niciodata. Nu simt ca duc o viata normala, ca o traiesc ca atare si cu bune si cu rele. Oare care o fi adevaratul raspuns? De ceva vreme ne dorim sa plecam din Romania pentru totdeauna. Am peste 1000 de motive pentru aceasta decizie si acest lucru imi prelungeste si mai mult agonia pentru ca nu stiu daca vom reusi cu adevarat sau nu. Nu vreau sa nutresc la asa ceva de fiecare data pentru ca daca lucrurile nu ar iesi cum ne-am astepta m-ar demoraliza total. Incep sa am o mare fobie in a-mi dori unele lucruri, pentru ca daca se intampla sa am acel "ceva", cu siguranta ar veni si dez...

De cand mi-am dat demisia primesc de la prieteni/cunostinte/fosti colegi aceeasi intrebare si incepe sa ma irite destul de mult. Prin urmare, m-am gandit sa raspund tuturor curiosilor la intrebarea ce sta pe buzele tuturor: "Cum este sa fii somer?" Rad un pic cand ma gandesc ca o astfel de intrebare imi este adresata sub diferite forme: din politete "Ce ai mai facut?"- adica un somer nu mai prezinta interes pentru o conversatie amicala ce are totdeauna ca punct de plecare/incheiere locul de munca; usor ironic zambind cu dintii aranjati ca la taraba in piata...albi stralucitori si ascutiti, de genul "Eu am job ce bine de mine", din compasiune "Si cum te simti de cand nu mai lucrezi?" -apreciez compasiunea dar folositi-o in doze mai mici deoarece nu am de gand sa ma sinucid; din invidie "Ce viata!!!" etc. Vreau sa calmez spiritele mai mult sau mai putin incinse si sa va spun: Don't Worry and Be Happy for Me! Apreciez toate intre...