marți, 5 august 2008

prietenia...a fi sau a nu fi

Istoria nicidecum nu este facuta pentru a invata din greseli. Din contra, iti arata ,chiar iti demonstreaza ca poti face aceleasi greseli fara sa inveti nimic. Nu ma refer la istorie in adevaratul sens al cuvantului ci la istoria intamplarilor ivite in viata de zi cu zi. Foarte rar se intampla sa mai suflam si in iaurt dar doar de vreo 2-3 ori ca pe urma o luam de la capat si uitam. Sper sa nu incep relatarea propriu-zisa enumerand n clisee arhicunoscute dar voi incerca sa trasez o linie, un fel de granita, peste sentimentele noastre. Cand anume este bine sa le dezvaluim? Le spunem tuturor, care patrund in viata noastra, orice?Oare ne avantajeaza? Parerea mea este ca trebuie sa existe anumite limite in orice circumstanta ne-am afla. Chiar daca ne-am simtii bine in jurul anumitor persoane nu inseamna ca avem unde verde sa rabufnim povestind orice situatie. Sa ne lasam descoperiti de unele slabiciuni si sa ne etalam orice ne trece prin capsor ca pentru mai tarziu sa devenim tinta unor atacuri la incercarea noastra de a ne integra cat mai bine intr-o anumita "bisericuta", care la prima vedere pare a fi una retinuta dar pe masura ce timpu trece si ai impresia ca esti inteles de minune tocmai atunci vine "nenorocirea" - granita ta dispare si o data cu ea vine amaraciunea ca ai avut incredere in oameni si ai ignorat orice indiciu care iti spunea la fiecare pas -Stop.
Corect si uman , ar fi sa ai prieteni din fiecare patura sociala, dar oricat de mult am vrea sa fim neutri trebuie sa-ti stabilesti o data pentru totdeauna anumite reguli. Numai suntem la varsta de 16 ani unde educatia iti este facuta de scoala/parinti; unde impartim aceleasi teme, acelasi drum spre casa, acelasi autobuz, si aceeasi tema copiata.Vine varsta cand ai un serviciu , te integrezi bine in mediul in care lucrezi, colegi sunt o miere, tinzi sa ai o persoana favorita cu care te intelegi chiar te si aliezi in anumite situatii si cand ti-e lumea mai draga te trezesti cu un sut si cu o mare durere in cot din parte celui/celei care l-ai crezut prieten.
Oare ar trebui sa facem o mai bine diferentiere intre oameni?!Nu.Ar trebui sa ne autoimpunem o limita asupra lucrurilor vorbite in general, a fi prieten cu cineva devine deja o calitate, chiar greu de intretinut dar cu numeroase satisfactii. Esti obligat sa auzi si rele si bune. De cele mai multe ori "cele rele" nu convin, ti se inchide usa in nas si iti tranteste o vorba de dulce: "tu nu stii ce este prietenia!"

joi, 24 iulie 2008

Cuvinte NeSpuse

"Cuvinte Nespuse este un blog ce relateaza o viata simpla a unui om cat se poate de obisnuit. Nu se relateaza o viata extraordinara cu realizari deosebite, din punct de vedere material ci doar partea aceea a vietii despre care nimeni nu vorbeste. Acele realizari atat de neinsemnate pentru unii si totusi atat de marete in ochii celor care vad dincolo de lumea materiala in care incercam sa coexistam, o lume ce devine tot mai superficiala si valorile morale si etice sunt atat de putin prezente. In acest blog voi putea include: vise, sentimente, frustari, esecuri, bucurii mai mari sau mai mici, tot ceea ce ne face sa ne simtim aceleasi persoane si totusi atat de diferite doar prin aspectul fizic si educatia primita.
Multe ganduri ne ratacesc prin minte dar niciodata nu le redam libertatea fata de altii. Sa putem pur si simplu sa spunem la propriu exact ce gandim. Oare cum ar arata o astfel de lume unde nu ar exista limite in randul cuvintelor?! Ar mai exista oare sentimentele de invidie, de ura, de gelozie? Sa recunoastem in primul rand ca exista doua cai de a elibera astfel de cuvinte fata de interlocutorul nostru: fie el ruda sau prieten, fie el vanzatorul de la hypermarket care te trateaza cu dispret sau angajatul X care te ignora, iar acea cale este ori una buna (unde te impui dar iti asumi anumite riscuri) ori una rea(unde inghiti in sec si cu zambetul pe buze incerci sa digeri "simpatia" avuta pentru tine). Dar parca din totdeauna doresti sa reactionezi exact cand faptul a fost consumat. Si ramai cu un simplu gust amar unde incerci sa ignori spunand “a avut si el o zi proasta”. Concluzia este ca ..mai toata lumea are zile proaste din ce in ce mai des .Ca a intervenit rutina, ca s-a ajuns la varsta unde numai poti face nimic realizabil tot ce poti gandi pe moment este ca tu nu vei ajunge asa, ca tocmai tu vei reusi sa faci ceva in viata, vei reusi sa te faci remarcat, ca tu vei fi acela care va avea o viata de familist perfecta, un serviciu bun cu colegi de treaba si salariul pe masura. Dar sa fim seriosi....chiar asa se va intampla?Ne vom concentra atat de mult pe astfel de lucruri incat din prima incercare vom face un pas gresit...si inca unul....si inca unul...si te vei opri si vei realiza greseala cand este prea tarziu sa mai poti schimba ceva.




Bloogle Director Web