joi, 28 octombrie 2010

Nume de cod: Anxietate

...si imi place sa ma pitesc in cat mai multe locuri din mintea omului. Imi intind tentaculele catre orice speranta de mai bine. Nu las nimic folositor sa iasa la suprafata. Astept in taina nespunand nimic, ce poate sa dea de banuit sau ce poate striga dupa ajutor. Sadesc in inima ta cele mai adanci indoieli. Profit de slabiciunea ta pentru a-mi creea mediul perfect. Incerc sa progresez incet dar sigur. Sunt cu tine pretutindeni: la munca, la cumparaturi, alaturi de prietenii tai iar noaptea inainte sa dormi iti redau cele mai negre ganduri. Insomnia este una dintre cunostintele mele. La ce bun sa dormi cand ai atatea la care sa te gandesti. Exemple sunt cu sutele: te doare pieptul de cateva zile si singurul prognostic pe care ti l-ai pus este ca in curand vei muri. Nu ai ales varianta de a te consulta un medic ci doar ai mers pana in celalalt capat...acolo unde lumina se stinge sau e prea scumpa pentru a ti-o permite. In fiecare dimineata constanti ca de fapt nu mori dar o data cu lasarea intunericului gasesti altceva la ce sa te gandesti. Ceva morbid. Specific unui film horror. Iti faci griji pentru ziua de maine: "oare imi voi gasi de lucru?". Stai linistit, nu te vrea nimeni. Este o minune sa ti se citeasca CV-ul din 3000 de aplicari. Eu sunt singura ta optiune asa ca obisnuieste-te cu mine. Ne vom tine de cald la iarna atunci cand nu-ti vei plati caldura.
Fac orice pentru a te simti cat mai mizerabil. Prietenul meu cel mai bun se numeste Depresie. El ma ajuta sa trec in partea "cealalta"pe acei ce nu-si gasesc linistea. De cele mai multe ori sunt dusa la Terapie. Si acest lucru este o reusita fata de cei care ma recunosc in oglinda si cer ajutor imprejurul lor. Pe acestia ii stimez cu adevarat. Ei vad simptomele transmise de mine. Se poate sa mai ma dau de gol pe parcurs si sa trezesc suspiciuni persoanelor care te iubesc si tin la tine. Foarte posibil sa reusesti sa scapi dar eu stiu cel mai bine. Stiu ca intr-o zi te vei intoarce la mine iar eu voi ranji spunandu-ti "Ti-am spus eu!". Atunci cand vei trai cea mai cumplita trauma eu voi fi alaturi de tine batandu-te prieteneste-te pe umar. Plange cat vrei. Lumea nu sta in loc pentru tine. Nimeni nu te asteapta sa-ti revii si nimeni nu-ti oblojeste ranile. Fiecare are viata lui cu sau fara mine.
In doze mici nu fac rau. Sunt chiar folositor in momente de plina adrenalina. Te ajut sa gasesti o cale de iesire. Te mentin in maxima alerta pana ce depasesti pericolul. Din fericire pentru mine ma hranesc din plin cu cei lipsiti de stima de sine...cu cei ce isi fac scenarii inexistente...cu cei ce se simt frustrati pentru ca nu au spus ce au simtit la momentul oportun. Le este atat de frica sa accepte noi provocari si atat de lasi sa indrazneasca incat simt nevoia cateodata sa-mi sun mai des prietenul cel mai bun. Dar nu o fac. De Craciun de exemplu imi doresc sa fiu mai darnic si am grija sa le las sub brad cate o portita de scapare. Poate fi folosita tot timpul anului. Dar degeaba! Putin vad degetul intins. Si mai putini iau toata mana. Nici eu nu mai suport. Nici sa nu aud de Iepurasul de Pasti. Gata cu gesturile bune!
Cand intalnesti lume noua ti-e frica sa mergi mai departe. Te retragi in cochilia ta sa nu cumva sa-ti ocupe altcineva spatiul. Te simti sufocat. Ai impresia ca toti vor sa te foloseasca si asta doar pentru ca nu stii sa impui limite. Nu stii sa te accepti asa cum esti si sa vezi unde poti invata sa progresezi. As vrea sa-mi fie mila de tine vazand alti oameni care se confrunta cu boli adevarate nu inchipuite, care sunt saraci si totusi fac ce fac si gasesc de fiecare data o bruma de speranta. Tu nu meriti. Nu stii decat sa bocesti si sa te ascunzi ca un gandac intr-o crapatura de perete. Scoti capul doar cand simti caldura pentru a fi strivit.
Sunt batran si de mult timp prin preajma oamenilor. Cateodata ma gandesc ca sunt prea dur. Poate ceea ce simti este mai cumplit decat o boala. As vrea sa stagnez dar nu pot. Trebuie sa mergem mai departe. Evolutia mea consta intr-o forma ce necesita medicamentatie. Abia astept sa ma instalez in noul meu domiciliu. Nu te speria. O sa primesti un halat alb imaculat cu maneci lungi ce fac un cordon la spatele tau. Dar totusi iti promit ceva...promit ca o sa ai caldura!

marți, 19 octombrie 2010

Pissed off!

Wow, I can't believe my eyes. My visitors just adore me :P. Today, I want to please most of my fans and write an article about how I feel when I'm pissed off. Why I write into English...well..because I'm so pissed off about practicing my English. I have no one who I can practice so I guess that the best way is to write. Please forgive me if I make huge mistakes..or just little ones...and please keep your observation for yourself. I don't care about my spelling...i just want to feel free to talk all about my feelings and is very easy to do that in English.
Generally speaking...I'm often so pissed off about everything/everybody. I'm so pissed about my "talent" in observing every little shit in my life. I have so called "generalized anxiety" and for those who have no clue what I'm talking about please check this link and feed yourself with details of how wrong can be my life: http://en.wikipedia.org/wiki/Generalized_anxiety_disorder
As I said, I have a natural talent to stress myself about every damn issue or future issue or non-issue. It's very normal to feel anxious when you are detecting real problems but when you deal with non-issue your mind has her own personality and it can take you on the darkest side full of dark thoughts eager to put you into a BIG alert! And all this shit is for nothing. I tried to read books about my problem, to found relaxation techniques, to make the perfect environment for aromatherapy ...bla bla bla! I'm so sick of it! Today I'm so pissed about my good skills in observing robbery. I'm so pissed about not doing anything. And even if I can nobody is paying any attention. I'm so pissed about the incivility, and rudeness...so pissed because I can't express myself with loud voice about all this. I can't ignore it and I can't talk about it! I care to much about what everybody think or feel...and sometimes they even don't deserve the trouble. I like so much the urban definition of "pissed of":
1)
Feeling like you can kill everyone in 1000 mile radius. (tnk you god I'm not in USA)
2)When your eyes bulge out and steam comes out from your ear.

Yesterday I found a site about frustrated people and their problems. If you think that your problems are much bigger then others..thing again!!! Take a look and enjoy yourself:

  • "I am so pissed off at my husband...he is making mre watch the stupid football game. He told me it would start at 730 and its 739 and hasn't started. I could have been watching my show for the last nine minutes...damn it anyway."
  • " FFFFFFUCK! i am so fucking tired of everyone thinking I'm mexican IM NOT FROM MOTHERFCU KING COCK SUcKING MEXICO IM NOT MEXICAN SO SHUT THE FUCK UP DAMNIT. I am fucking tired of fake ass people pretending they are my friend when they won't say more than two words to me. The only way they even try to talk to me is through facebook. I just want to hit something and show them how much hate and anger I have in me. I am sick and tired of wasting my life away on the internet and a social network that doesnt even do anything to provide for me IM FUCKING SICK OF DUMBASS HOES WHO TAKE YOUR MAN and Im sick of rapist dudes who get away with working at fast food places."
  • "Hey I have no problem with christian friends, but they keep trying to BEAT THE BIBLE INTO ME!
    I've told my freinds before I just don't believe in it, but they won't let up with throwing
    Jesus in my face. IT GETTING FUCKING IRRITATING!!"
  • "WHAT THE FUCK? WHAT TYPE OF ASSHOLE MAKES PLANS TWO WEEKENDS IN A ROW, SAYS HE'LL TEXT YOU, AND DITCHES EACH TIME? EACH TIME I HAVE TO TEXT HIM FIRST AND ASK WHAT THE FUCK HAPPENED, AND HE'LL GIVE ME A PUSSY "OH I WAS TOO BUSY". WHAT THE FUCK? YOU COULDNT HAVE FIGURED THAT OUT BEFORE YOU SAID WE'D MAKE PLANS? FUCK YOU. YOU'RE NOT WORTH IT, AND I'M TO GOOD TO BE TREATED THIS WAY. FUCK YOU, FUCK YOUR LIFE, FUCK YOUR WORK, FUCK YOUR MOM. I DON'T CARE ANYMORE."
  • "FIANCEE IS PISSING ME OFF SHE IS A LAZY BASTARD SHE CANT GET MA WEE BOY TO SLEEP. SO A HAVE TO WORK ALL DAY COME HOME GET HIM WASHED READY FOR BED FEED HIM WALK UP AND DOWN WITH HIM TILL FUCK KNOWS WHAT TIME TO GET HIM TO SLEEP BECAUSE THE LAZY COW HAS HAD HIM SLEEPING DURING THE DAY. THEN THE TIME A GET WASHED AND MA DINNER ITS TIME FOR BED AND IT STARTS ALL OVER AGAIN WHAT AFUCKING LIFE. KEEP YOUR COCK IN YOUR PANTS IT PAYS OFF IN THE LONG RUN"
  • "The unemployment office wants me to commit suicide so that they do not have to pay my claim. They see me and millions of others as a state liability.

    They will soon begin to give you a fifth option on their phone lines that states, "Are you willing to pull the trigger today? If so please hang on otherwise proceed to counseling"

    They will begin to train their staff in the best suicide convincing tactics.

    Lets face it, the jobs are not coming back. They are currently not taking any of your calls. It is easier for them to pay you a one time lump sum to pull the trigger.

    JUST DO IT."
  • "Grrrrrrrrrrrrrrrrrrrr Sick and tired of trying me fucking best to get a job, just to be told I am unsuccessful. I have worked for 8 years straight and only been unemployed for 6 month,,, I'm sorry I dont have the fucking qualifications/experience but how will I ever get experience if you wont help me?!!!!!!!!! TOO BUSY GIVING JOBS TO FUCKING IMMAGRANTS TO CARE ABOUT THERE OWN PPL FIRST!!!!!
    GOVERNMENT are all TWATS!! "
  • "I am such a slut. I slept with 34 guys and I'm only 16. My hole is so big that no guy wants to touch me anymore. Now I'm broke, bc that was my only source for a living."
For those who wants more please visit: http://www.iampissedoff.com

miercuri, 29 septembrie 2010

Din bucataria mea



Azi a fost o zi dedicata dulciurilor de post: placinta cu mere si chec cu cacao.
Sunt retete incercate pentru prima oara. Maine voi reveni cu poze despre minunata paine facuta in casa. O nebunie! Nici nu se compara cu cea din comert sau cea facuta la masina. Te muncesti ce-i drept la framantat dar in final eforturile iti vor fi rasplatite.

Malagamba

De ceva timp ma tot dedic micilor delicii culinare. Nu fac nimic special sau complicat ci doar incerc pe cat posibil sa nu mai mananc atat de mult la restaurante.
Avand in vedere ca mancarurile traditionale mi le pot face chiar eu acasa am decis ca atunci cand voi iesi afara sa-mi rezerv un locsor doar pentru anumite experiente culinare inedite cercetand inainte piata restaurantelor.
Ca un prim exemplu pot spune ca am fost de curand, la recomandarea www.foodblog.ro intr-un restaurant mic si cochet numit Malagamba ce serveste doar mancare italiana. Patronul este irlandez si a decis sa-si incerce norocul si in Romanica. Dupa ce am citit un articol despre el http://www.foodblog.ro/2010/09/interviu-john-mccarthy-proprietar-malagamba-bucuresti/ m-am decis sa ma duc la fata locului si sa incerc: eu -Ravioli al pomodoro ( Ravioli umpluti cu branza si spanac, intr-un excelent sos de rosii al case), greierasul -Sapori d'Asia ( preparat cald ce contine: Rucola, muschi de vita, rosii cherry, morcovi, ciuperci, dovlecei, ardei gras, ceapa rosie, usturoi, radacini de ghimbir, sos de soia, susan, sos de stridii, sos de chili dulce, patrunjel. Ambele feluri au fost excelente cel putin salata a fost o premiera, un pic cam condimentata dar merita incercata macar o data. Data viitoare voi face la fata locului si cateva poze.

Inainte de a porni catre Malagamba va recomand calduros un pic de intro prin istoria Bucurestiului: Cine a fost Malagamba ? http://www.malagamba.ro/sergiu_malagamba.php

miercuri, 1 septembrie 2010

Pasaportul, va rog!

omul tinde sa uite de cele mai multe ori raul ce i se face( direct sau indirect )

Acum cateva zile m-am urnit in sfarsit sa-mi fac pasaportul. Inainte de ma prezenta la Directia de Pasapoarte am rasuflat usurata de numarul maricel al ghiseelor pentru depunerea dosarelor. Mi-am spus in sfarsit nu trebuie sa stau la cine stie ce coada interminabila iar in privinta actelor nu trebuia decat sa achiti taxele la CEC. O data ajunsa acolo, dpdv al mediul eram intr-o curte plina de gunoaie, prost asfaltata, decorata pe margini cu banci si dotata cu o tasnitoare nefunctionala. In mod paradoxal ar trebui romanii sa se buluceasca pe poarta emigrarii nu rromii! Multi isi faceau pasaport pentru ca aveau copii mici si este mult mai facil decat sa faci de fiecare data procura (din cate am inteles eu). M-am indreptat catre una din cladiri unde erau 3 ghisee dar nu destui functionari deoarece un ghiseu era inchis. Coada mare nu era dar majoritatea avand copii, procesul dura si 30 de minute deoarece era dificil sa faci o poza perfecta in timp ce goe nu statea locului. Nu exagerez cand spun ca fiecare om a stat pe putin o ora pana ce a intrat la "fotografiere". Iti pierdeai rabdarea, clocoteai de nervi si de cald. Desi pe hol exista AC acesta nu era pornit. In al doilea ghiseu se stricase calculatorul si duduia care deja era inauntru nu a asteptat decat 1 ora pana sa vina cineva si sa remedieze problema. Eu am asteptat 2 ore ca dupa dansa urmam eu. Nu spun ca in tot acest timp cate japite din personal se perindau pe acolo dandu-si importanta prin fata celor ce stateau la coada. Iti era pur si simplu lehamite. Ce m-a uimit cel mai mult, tipic romanesc, ca dupa ce terminai cu depunerea actelor ieseai de acolo cu zambetul pe buze...brusc ai uitat tot! De teama cred ca avem reactia asta...nevoia de supunere in fata functionarului: sa ii zambesti, sa spui buna ziua, sa razi la glumele lui sa nu cumva sa-l superi si dupa ce ai stat litaralmente ca o vita la coada sa iesi de acolo de parca ai castigat la loto. Era usurarea ca ai scapat!!! Doar hazul de necaz te mai facea om: "dar ce ii face domne atata? O cloneaza?!"
Cum spuneam anterior...omul are "calitatea" de a uita! Ce domne..daa..am stat la coada 2 ore..ne-am certat care venise inainte si care nu...ne-am uitat chioras la fiecare individ ce intra in cabinet si ne intrebam "asta o fi de-al lor sau e nesimtit si nu sta la coada?" ...am fost suspiciosi cu oricine ateriza pe acolo sa se uite pe panouri, de frica sa nu se bage in fata....am fost solidari si cu unii din rromi ca dehh ne mana aceeasi dorinta chiar daca in adancuri eram rasisti ....dar asta e...in final am rezolvat ce trebuia! Ii bagi in ma-sa si pe functionari si pe Base tragi o flegma pe caldaram si ...la revedere!

joi, 29 iulie 2010

Metamorfozarea femeii

Nu stiu daca ati observat calitatea reclamelor noastre si nu ma refer la calitatea produsului ci a strategiei de marketing care este gandita cu popoul. Poate ca nu ar trebui sa acord o atat de mare importanta acestor pauze dintre emisiuni sau filme dar totusi trebuie facuta o analiza deoarece ele te cam aburesc timp de mai bine de 10 minute si de ce sa nu recunosc cateodata imi place sa ma uit la reclame si cu siguranta nu sunt singura care crede acest lucru. Din pacate imi vine sa-mi dau palme cand vad cata bataie de joc se infiripa printre randurile reclamelor. Traduceri ambraburite, rastalmacite si subtitrate ce duc la pierderea esentei si la incetosarea perceptiei noastre asupra produsului respectiv.
Am propus sa deschid un amplu subiect pe baza acelor subtilitati pe care nimeni nu le observa dar cu siguranta deranjeaza la nivelul subconstientului nostru:

1)Metamorfozarea femeii: in primul rand vreau sa evidentiez conditia femeii din zilele noastre: daca in trecut a dus adevarate lupte pentru emanciparea ei in ziua de azi regasim in orice familie femei capabile de a munci, de a gandi, de a evolua pe scara profesionala si de a lucra cot la cot cu un barbat. DAR nu pot spune acest lucru despre reclamele ce nu fac decat sa denigreze imaginea reala a femei, indiferent cati munti poate muta rolul ei tot la cratita a ramas. Femeile sunt protagoniste in reclamele cu detergenti (de vase sau rufe), ele se intereseaza de scosul petelor de pe mansetele camasilor, ele stiu sa cumpere bonux la cel mai bun pret, ele stiu sa testeze PUR pe turnul de vase imbibat in grasime si a se observa bucuria din ochii lor cand sosetele micutului "barbat" sunt albe sau euforia cand este indepartat jegul de la gatul camasilor. Dar daca nu spala cand ar mai avea timp sa observe rujul de pe guler?!
Cea mai comuna reclama pe care o vad astazi se prezinta in felul urmator: fetita vine la tatal care zace intr-o stare inerta pe o canapea la o masa NEFACAND ABSOLUT NIMIC si ii arata desenul facut de ea. Barbatul observa ca in poza sunt desenati doar el si fetita...mama lipsa. Cand o intreaba: "Unde e ma-ta?" aceasta ii spune ca este ca de obicei in bucatarie si spala vase. O arata pe femeie muncind ca un catar la un calup de vase (calup ce nu se justifica avand in vedere ca sunt doar 3 persoane in casa) si dintr-o data se aprinde un beculet barbatului: ce ar fi sa-i cumpar "slugii" o masina de spalat. Nu s-a pus niciodata problema: femeie hai sa te ajut si eu.
Alta reclama vine in ajutorul femeii care pe langa profesie si turnuri de vase nespalate ii recomanda sa ia un surplus de vitamine magneb6 pentru a se calma si a duce la bun sfarsit toate atributiile care i-au revenit, fara sa fie intrebata, din partea unei societati ce abunda in misoginism. Dar sa nu uitam ca toate au in comun "dulcea golire"...nu stiu ce face barbatul, prin ce metoda elimina materia nefolosita dar e clar ca acest proces il au doar femeile. Sunt aratate ca fiind toate constipate si cum ingurciteaza o pastila "delicata" menita sa usureze tractul intestinal. Nu au in comun acelasi ruj sau aceeasi pantofi sau aceeasi mapa sau o anumita caracteristica ci doar o pastila.
Din fericire vine alta reclama ce ne spune de fapt ca ar mai avea un lucru in comun: candida. O afectiune ce DOAR femeile o au drept pentru care li se pune o banda neagra pe ochii de parca ar fi contactat "maladia" la vreun colt de strada. Candida este prezenta si la barbati, poate nu in aceeasi masura dar exista, eu una imi pun intrebarea: Lor de ce nu li se pune o banda neagra la co...e?! EEEE..acuma poate sa vina un misogin si sa spuna ca femeia este unealta diavolului si paseaza aceasta afectiune barbatilor. Asta da raspuns desi e total incorect.


Femeile nu sunt in stare sa aprecieze o masina cum ar fi un Opel Spartura. La intrebarea unui dealer imbecil care castigarea painii consta in a vinde masini si nu in a spune: "dar chiar aveti nevoie?"numai un barbatul sexos cu inceput de chelie poate replica: "NU...DAR O VREAU"!!
Femeia poate fi imaginea unei masini doar daca sta goala pe ea.
In fond asta e rolul ei: curvistina si cu tigaia in brate, plina de cunostinte despre detergenti si stiutoare de remedii anti-candida si pro-usurare.

joi, 15 iulie 2010

Simpla sau complexa?

Ghandi spunea ca tot ceea ce faci in viata este nesemnificativ dar trebuie sa faci. Nimeni nu o sa faca in locul tau. De ce trebuie sa le fac? De ce nu-mi pot trai viata asa cum este ea? Am zile cand ma simt nefericita si nu stiu de ce. Am tot ceea ce imi doresc, iubesc, am planuri de viitor, vise, sperante dar din pacate am si multe parti negative care ma apasa din ce in ce mai rau. Nu-mi place ceea ce am devenit. Nu-mi place barfa si totusi uneori o intretin, nu-mi plac toti oamenii din jurul meu si cumva totusi trebuie sa-i accept pentru ca asa trebuie. Altfel m-as trezi singura. Nu-mi plac parerile unora si iata ca trebuie sa le iau asa cum sunt. Altfel as fi data la o parte sau nimeni nu m-ar mai intreba ce parere am. Ma implic in problemele altora crezand ca sunt o buna ascultatoare si un bun prieten dar de fapt incerc sa ma fac indispensabila pentru cel ce jeleste pe umarul meu. Incerc sa-l fac dependent de sfaturile mele dar de cele mai multe ori ajung la zicala: drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Cica ar trebui sa-mi ofer ajutorul atunci cand mi se cere dar ce se intampla cu cel care nu poate striga dupa ajutor?! Cica ar trebui sa invat sa socializez dar de ce sa fac asta cand ma simt bine asa cum sunt. Poate din contra, freamatul din jurul meu ma tensioneaza si ma indispune. De ce este rau sa-mi doresc liniste si sa fiu lasata in pace? Nu vreau sa roiesc in jurul nimanui pentru a ma invata cu oamenii. Nu vreau sa cunosc oameni mai multi, nu vreau sa le stiu parerile si nici obiceiurile. Vreau sa-i privesc ca pe o curiozitate fara sa ma tem de nimic. Fara sa-mi fac griji ca cineva nu o sa ma placa si fara sa am frustrari fata de unele pareri total contrare celor ale mele. De ce trebuie sa fac totul ca la carte si de ce trebuie sa fiu etichetata cand se sustine atat de tare ca fiecare suntem unici, diferiti ?! De ce trebuie sa-mi placa oamenii in general? Daca ma deranjeaza ceva de ce sa tac? De ce sa ma intereseze bunastarea altora cand altii nu dau doi bani pe bunastarea mea ?!
Nu stiu ce sa zic...parca cu cat inaintez spre miezul vietii am din ce in ce mai multe semne de intrebare si nu stiu daca este ok sa nu gasesc totdeauna raspunsurile. Un lucru este cert si anume sa nu caut niciodata acele raspunsuri pe care eu le vreau sau cred ca ar fi corecte. Ma gandesc ca viata este atat de scurta, firava se poate opri in orice moment si cred ca ideal ar fi sa plec intr-o zi din aceasta lume impacata ca in sfarsit mi-am inteles scopul si ca am facut ceva pe tema asta. Nu sunt o starleta, nu am mastere si doctorate, nu am infaptuit realizarea a cine stie ce minuni tehnologice nu l-am descoperit nici pe D-zeu care de fapt nu exista....si in ciuda tuturor lucrurilor nesemnficative eu trebuie sa las ceva. Trebuie sa fac ceva astfel incat sa schimb viata oricarei persoane sau fiinte. Daca gasesc un melc pe trotuar si il iau si-l mut intr-o gradina...i-am schimbat viata sau in cel mai evident caz i-am prelungit-o si acest lucru ar trebui sa fie cel mai semnficativ pentru mine. Prezenta noastra schimba viata celor din preajma intr-un sens sau altul mai mult sau mai putin bun. Se mai intampla sa mai inchidem usi in urma noastra si cel impins intre 4 pereti ar trebui sa fie in stare sa vada alta iesire. Am invatat macar ca orice problema isi are o solutie si trebuie sa ne straduim sa o acceptam asa cum este ea..buna sau rea. Dar si aici sunt impinsa uneori de mii de sentimente: iubire, ura, furie, mila incat habar nu ai cum ai catalogat in sufletul tau solutia acceptata. Oare am facut bine? Oare ma simt bine? Am vreun regret?! Desi se spune ca viata ar trebui sa fie simpla si frumoasa eu o vad extrem de complexa.
Tot ce fac in viata este nesemnificativ dar trebuie sa merg pana la capat...oricare ar fi acel capat. Momentan incerc sa gasesc drumul spre casa.

luni, 12 iulie 2010

Noua Casa

A trecut atata timp de cand nu am mai scris nimic si totusi asta seara m-am urnit sa mai creez ceva din respect pentru putinii mei cititori drept pentru care le multumesc pentru vizitele pe care mi le fac din cand in cand. S-au intamplat destul de multe lucruri, unele chiar in bine cum ar fi de exemplu faptul ca m-am mutat in alta casa, am reusit sa evadez din acel loc plin de nebuni, turci, pitipoance,golani, tigani burdusit cu fel de fel de masini care mai de care mai bengoase, captusit cu tonalitati de manele sub diverse tipuri: serenade, doine de zbucium, acappella style etc.
Intr-un final am reusit sa-mi reglez si dulcele meu somn. Am ascultat de sfatului cuiva si mi-am cumparat dopuri de urechi care sunt pur si simplu extraordinare. Ajunsesem sa-mi iau cate 3-4 perechi si in fiecare dimineata le spalam cu sapunel si le atarnam prin baie ca pe o bine meritata expozitie....expozitie de dop-uri. Pacat ca nu se gasesc sub diverse colorituri ar fi fost ceva. O data cu aceste dopuri am descoperit ca interiorul urechii stangi este mult mai incapator decat interiorul urechii drepte. Dar dehhh...nu ma asteptam sa fiu atat de simetrica peste tot.
Cum va spuneam, m-am mutat din locatie intr-o zona plina de vegetatie, linistita, cu oameni respectuosi si ...batrani! Inainte sa plec am pus pe lista catre Cel de Sus toate bubele de care nu vreau sa am parte in noua locatie dar din pacate nu am luat in calcul o singura chestiune: insectele! Aceste vietatii vin la pachet cu intreaga vegetatie si cum parcul este la 10 secunde de blocul meu a trebuit sa declar un marsav razboi impotriva lor. Am ignorat faptul ca ele fac parte din ecosistem, fauna etc si ca sunt pe acest pamant cu foarte mult timp inaintea mea dar trebuia sa gasesc o solutie.Ori eu...ori ele. Pentru inceput mi-am luat vreo 4-5 spray-uri pentru molii, acarieni,musculite,muste,...pentru fluturii de noapte am folosit cutiile in care ii mai puneam Greierasului mancare..dar nu-i nimic...se spala...cutiile! nu fluturii! Apoi am trecut la urmatorul pas: m-am baricadat cu plasa de tantari in bucatarie si sufragerie unde am infipt piuneza langa piuneza sa nu cumva sa se strecoare vreo lighioana. Urmatorul pas: m-am documentat....ce plante sa pun pe spatiul dreptunghiular lipit de balcon care este special plin de pamant chiar pentru a pune flori. Am gasit raspunsul: cimbru, busuioc, rozmarin, rosii etc. Am pus un rand de petunii si apoi am presarat o mana de seminte din cimbru si busuioc. In rest am dat cu spray peste tot ce se putea ...pana si plantele de casa pe care le-am pus in balcon au un spray special pentru a nu face musculite. In prezent mai ma confrunt cu cateva molii dar cu timpul sper sa dispara. Casa este f confortabila...batraneasca cu mobila veche dar f bine intretinuta, blocul este din caramida cu vecini f respectuosi (sper sa nu-i laud prea mult) ...adica suspect de binevoitori care ne-au urat bun venit si sedere cat mai lunga. La un moment dat am avut impresia ca or sa vina si cu briose la usa :). Un alt punct in plus este faptul ca platim chirie mai putin cu 75 euro fata de vechiul loc iar zona in care stam este rezidentiala, aici pot spune ca ne-a fost de un mare ajutor criza imobiliara....preturile au scazut!
Cam atat am avut de spus.

Pe curand!

marți, 1 iunie 2010

Visul de aseara

Am avut aseara un vis incredibil. Am spus ca ar fi pacat sa nu impartasesc minutele de "revelatie" cu cei care imi viziteaza blog-ul.

Visul avut a fost remarcabil. A fost mai tare decat o emisiune a lui Mircea Badea.

Eram intr-o camera cu Udrea si Basescu. Stateam toti la o masa ovala. Aveam impresia ca ma aflam intr-o oarecare audienta. Nu stiu exact dar cu siguranta ceea ce se discuta era intr-un fel secret. Nu trebuia sa afle nimeni. Parca trebuia sa existe o marturisire asa era toata scena conceputa.
Udrea spune: "Multumesc dl Basescu ca m-ati ales sa fac parte din partidul dumneavoastra. Sa stiti ca am avut oferte si de la alta firme ca de exemplu Altman( nu ma intrebati ce este ca nu stiu...eu doar redau exact ce am visat) dar le-am refuzat." Apoi spune timida si cu roseata in obraji: "Dumneavoastra sunteti cafeaua si eu zaharul" :)))) . Incep eu sa rad de situatia existenta si sa-i intreb ironic: " Dar voi stiti de ce rad??" Si ei spun: " De ce?" Raspunsul meu: "Pentru ca inca mai sunt in tara asta!" si in momentul ala explodam toti de ras lovind masa cu palmele.

Nu stiu cum lucreaza mintea mea dar acest vis il iau ca pe o avertizare.

Plecati fratilor, care puteti, cat mai repede din tara asta de cacao!

vineri, 30 aprilie 2010

Pasarea de zi...migreaza!

Presupun ca va intrebati cu totii de ce nu mai scriu atat des. Pai un lucru este sigur: am gasit cheia succesului de a capitula timp de 10 ore/noapte in patul meu dragalas :). Nu stiu cum am reusit acest lucru dar cred ca totul se datoreaza minunatelor mele dopuri de urechi achizitionate de la farmacie. Sunt ale naibii de scumpe dar izolarea auditiva este tot ce conteaza. Imi plac ca sunt portocalii si legate cu snur intre ele ori sa nu le pierzi prin adancul urechii ori sa le poti scoate cu usurinta ca la masele. Se pot spala si atarna pe unde se poate ca la o adevarata expozitie. Unii colectioneaza timbre, laterne altii....dopuri! Sunt curioasa daca mai gasesc si pe alte culori; de exemplu in cora sunt la cutiuta cate 2 perechi si detin 2 culori: alb si galben. Proasta inspiratie sa alegi galben pentru asa ceva :).
Cat despre vecini, ce mai pot spune? Sunt la fel ca inainte singura deosebire ar fi ziua deoarece este mai liniste iar noaptea, spre norocul meu, adorm si eu ca un om normal. Incerc sa am diferite activitati care sa ma solicite fizic dar nu pot nici ara in fata blocului doar pentru a cade lata in pat.
In curand ne vom muta si poate ca acest lucru imi da un pic de putere sa suport cu stoicism acest haos din bloc si din jurul blocului. Tare sunt curioasa ce voi mai gasi dincolo...oriunde ar fi! Ce fel de specialitati omenesti or mai exista?! Totdeauna se poate si mai rau dar sper ca la noul domiciliul sa fie mai bine decat aici.
Si acuma incepe licitatia: (trebuie sa ma mut in noua casuta cat mai usurel ):

Cine are nevoie de o canapea nou nouta?? Are 2 luni este de culoare maro si atentie (bonus) are incluse 3 pernite mititele si daca imi place de voi va pot da cuvertura, care este facuta din macaroane, si este de culoare lolo. Canapeau nu a fost folosita in acte conjugale, deci arcurile sunt brici, ci doar strict pentru odihnirea dosului. Se poate extinde si in mod miraculos si nemaintalnit devine un adevarat pat. Pretul este un fleac, o bagatela...licitatia porneste de la 4 milioane. Cine ofera 5 milioane? :) Are garantie, fapt dovedit cu factura. Transport ioc A SE CITI nici nu ma priveste. Sau te muti aici si le ai pe toate, nu mai trebuie nimic transportat!

Cine are nevoie de un raft, numai bun de asezat carti ca sa dea bine la vizitatori si de pus poze inramate cu concubina/concubinul. Are 4 rafturi. Incapator...incape si soacra. Un adevarat accesoriu pentru cei care isi doresc o biblioteca.

Cine are nevoie de o dragutaaaa noptiera? Din lemn super mega masiv...cand o ridici de fapt nu te mai ridici. Foarte buna de pus langa pat si de depozitat medicamente sau acte.

Cine are nevoie de o biblioteca in forma de cub cu 4 rafturi: excelenta pentru a etala o multime de obiecte capatate, adunate, cumparate, confiscate, furate etc. (depinde de meseria fiecaruia).

Cine? Cine? Cine? :)

duminică, 11 aprilie 2010

Vacarmul din parcuri

Primul gand pe care il ai minte, in momentul cand soarele iti ranjeste la ferestra, este sa te plimbi. Dar astfel de ganduri devin adevarate capcane pentru cei care cred ca un moment de relaxare vine dupa o plimbare in parc.
Mi-as dori din tot sufletul sa pot ignora grupurile de tarani care vorbesc tare persifland alti oameni de prin parc...sa pot lovi meclele scuipatoare de bomboane agricole ....sa pot arde cu privirea tiganeala pitipoancelor ce-si umplu botul de sclipici roz....sa pot da suturi celor care se cred proprietari de trotuar pentru a-si etala borsche-ul cayenne si nu numai.
Sa iesi in parc iti cere multa stapanire de sine. Mi-as dori sa fiu invizibila si sa am un pistol cu bile. Sa pot nenorocii barbatia unora pentru a nu aduce pe lume altii ca ei si sa pot tumefia fetele huliganilor care fac pe smecherii in cete bine inchegate. Sa-ti iei gandul de la plimbari romantice cu barca unde vin cei angajati pe o bruma de "salariu" cu "da-mi si mie conasule..trai-ti-ar familia...uite iti tin barca sa nu o ia vantul..sa nu o ia pe frumoasa". Cum sa ma bucur de o vata pe bat..chiar si ea roza...cand vad ca rotesc la ea niste maini negre nespalate dupa n pisuri. Cum pot sta vitele la coada si sa serveasca asa ceva?? Am stat si eu o data. Dar atat mi-a fost de ajuns! Cum iti poti urca copilul in trenuletul din parcul de distractii Disney(Ro)mania cand auzul iti este zgariat de zgomotul ascutit al rotilor ce huruie pe sinele mancate de rugina?? Odata urcat in trenuletele alea ti se prabusesc toate visele ce adera la normalitate. Copil fiind cred ca as ramane traumatizat de o astfel de experienta.
Exista un loc mai nou, plin de rate, gaste si lebede. Langa acel loc este pus un PANOU mare cu "Nu hraniti pasarile". Cred ca jumatate din acel parc sufera de un puternic analfabetism altfel nu-mi explic buluceala oamenilor inarmati cu popcorn si covrigi ce aruncau in lac ca la balamuc pentru a-i lasa si p'aia mici sa se bucure.
Dupa o astfel de plimbare iti vine sa te duci departe..departe..catre civilizatie!

miercuri, 10 martie 2010

Eu nu ma lepad de Romania ci ea se leapada de mine!

Simt ca trebuie sa scriu, sa fac asta pentru mine si pentru cei care sunt ca mine.
De peste o luna de zile m-am hotarat impreuna cu sotul meu sa emigram in alta tara. Nu va imaginati de cata lume m-am putut lovi dornica sa-mi demonstreze ca decizia noastra este una total gresita si ca in final ne vom intoarce in tara cu coada intre picioare, ca le vom da dreptate si ca abia asteapta sa vada dezamagirea pe chipul nostru.
Placa lor cea mai folosita este: "ai impresia ca acolo o sa-ti fie usor?".Oare care sunt adevaratele motive care ii fac sa gandeasca in felul asta deoarece in discutiile mele cu ei niciodata nu am lasat impresia ca ma duc acolo ca sa-mi fie usor asa ca de ce nevoia asta, de a mi se spune de mii de ori ca va fi greu..ca vei munci pana nu mai poti....ca nu te vei simti integrata..ca-ti va fi dor de Romania...ca-ti va fi dor sa vorbesti limba natala. Toti ma judeca pana la sange de parca incalci cel mai mare sacrilegiu. Ma simt de parca sunt stigmatizata! Piatra ar mai lipsi ca sa intregeasca tabloul.
De ceva vreme am tot cautat pe internet povestiri despre Anglia, pareri, cum traiesc romanii acolo, care le este soarta, cum sta treaba cu sanatatea, ce impozite si taxe sunt, cum sunt chiriile etc. Oare este chiar atat de greu acolo, in afara, cum lumea tot incearca sa-mi demonstreze si sa ma descurajeze?! In primul rand astfel de oameni sunt extrem de altruisti de-si permit sa spuna astfel de lucruri. Inseamna ca sunt niste oameni seriosi, le pasa de tine si vor tot ce este mai bun pentru conationalul lor. Adica mi se pare normal sa aud din partea lor adevarate prelegeri in privinta deciziei si la sfarsit sa-ti tranteasca "...dar chiar iti doresc sa pleci ca sa vezi ca imi dai dreptate". Pana acuma am avut o intreaga cortina trasa pe ochi si nu am vazut esenta si m-am lasat dusa de nas cu fel de fel de opinii din partea unor oameni care nu au nici un fel de jena sa-si arate coltii ce insotesc o rautate in toata forma ei bruta. Nu am gandit, cum se spune mai nou...outside the box. M-am lasat pentru o secunda indobitocita de parerile lor imbacsite si cusute cu ata alba.
Pentru toate astea simt nevoia sa aduc cateva clarificari legate de decizia mea si sa-i arat cu degetul pe cei plecati in afara, incapabili de a se adapta. Am tot cautat acel ceva care ii face sa fie atat de rautaciosi si atat de hotarati si manati de pofta nesatula de a se intoarce "acasa". Va spun cinstit ca va meritati soarta cu varf si indesat pentru toate rahaturile pe care le inghiti zi de zi de la prea faimoasa noastra guvernare. Plecati afara si va intoarceti inapoi pentru ca chiar voi visati la adevaratul paradis. Va intoarceti pentru ca aveti mintea ingusta, o minte ce va condamna ireparabil la lipsa de acomodare intr-o tara mai civilizata decat Romania, intr-o tara unde exista infrastractura fata de Romania, o tara plina de spatii verzi fata de Romania, o tara unde medicii isi respecta juramantul depus, o tara ce nu este putrezita de atata coruptie, taxele si impozitele platite de tine nu se vara toate in buzunarul mai marilor scarbe ce s-au gasit sa conduca tara, scarbe alese de 5 milioane de romani. Nu va adaptati in alta parte pentru ca nu reusiti sa scapati de gandirea patrata pe care o aveti. Nu vreti sa imbratisati alte culturi, traditii si obiceiuri, nu vreti sa va largiti orizonturile si sa simtiti cu adevarat ca traiti. Va duceti ca boii la munca sa strangeti averi, sa va umpleti buzunarele cu bani si sa-i aratati vecinului ce casa ti-ai tras in Pipera si ce gipan conduci prin hartoapele tarii. In alta tara, te duci sa inveti sa traiesti, sa inveti ce inseamna civilizatie, sa inveti ce inseamna sa poti oferi copiilor tai adevarate perspective in viata, sa parcurgi un drum de la A la B fara sa-ti fie teama ca vine smecherul cu jipanul de dupa colt si te face afis doar pentru a mentine Romania pe primele locuri la accidentele rutiere si pe urma scapa nepedepsit ca este nu stiu ce corp diplomatic sau ca are nu stiu ce hahalere bine puse la politie.
Am intrat pe un blog al unei dre sau dne care puncteaza tot ce este "negru" in Anglia si ma gandeam ca poate a uitat "biloaiele" negre ale Romaniei. Ne indeamna sa ne ferim de escroci de parca aici sunt toti usi de biserica. Ne spune ca viata e scumpa dar omite sa ne zica care este salariul minim pe economie. Omite, de asemenea, sa ne precizeze ca poti trai cu un astfel de salariu. Ne spune ca daca iei autobuzul se formeaza adevarate ambuteiaje si traficul e ingrozitor dar daca iei metroul risti sa te imbolnavesti din cauza curentului din vagoane.
Stati ca de abia am inceput sa ma incalzesc cu astfel de descrieri. Ni se spune ca:
-tigarile sunt scumpe (oare in Romania cum sunt?)
-traficul este ingrozitor ( oare in Romania cum este?)
-transportul public este foarte scump (oare cum este in Romania cand dai pe un bilet de tren pana la Sinaia 35 de lei doar dus si pe drum te rogi sa nu deraieze de pe sinele prost intretinute)
-tot legat de transport ni se enumera cateva dezavantaje pe care, ma tem, ca deja le-am trait in Romania:"inghesuiala, nu vin la timp, poate fi prins in trafic, miros neplacut, vibratii neplacute, mirosuri, diverse surprize.". Lista e mare si generoasa dar oricat ar spune tot nu se compara cu viata din Romania. Asa ca de ce sa plec urechea la astfel de relatari ?!

Un lucru sa fie clar:EU NU MA LEPAD DE ROMANIA CI EA SE LEAPADA DE MINE! O iubesc, o tara ce are toate aturile de a deveni o adevarata oaza de liniste, de frumusete, avem toate formele de relief si habar nu avem sa le facem mai usor accesibile pentru ca nu sunt drumuri sau sunt drumuri dar nu ai timp.Sunt mandra de cinematografia romaneasca, de sportivii romanii care niciodata nu au fost sustinuti de ministerul sportului si uite ca unii au razbit! Ma gandesc ca stam cu fundul pe o comoara plina de aur dar capul ne este tinut numai in nori!
Este fabulos ce mi-a spus o duduie intoarsa in tara pentru ca nu s-a putut adapta: "Suntem oameni maturi si ar trebui sa facem tot posibilul sa fim fericiti si impacati cu noi insine". Concluzia o trageti si singuri!

vineri, 5 martie 2010

Scrisoare deschisa catre vecinii mei!!!!

Stimati vecini,

De cand ne-am mutat in acest bloc va spun din tot sufletul ca m-am saturat pana peste cap de certurile/discutiile dvs. in special de cele nocturne. Daca ziua incerc din rasputeri sa va suport tipetele, urletele si bocaniturile am pretentia macar ca noaptea (incepand cu ora 23:00) sa aveti un pic de decenta si sa faceti liniste. In privinta discutiilor aprinse am ajuns sa aflu si cele mai intime detalii. Stiu ce teme dezbateti, care sunt problemele in viata dvs de cuplu si sincer/a sa fiu nu am dorit niciodata sa aflu astfel de amanunte. Poate nu stiati dar am si un blog personal in care v-am facut vedete. Avand in vedere ca peretii acestui bloc sunt extrem de subtiri in toate cele 4 zari imi este imposibil sa ma prefac ca nu va aud. Nu sunt genul care sa va bata de fiecare data in teava pentru ca se mai intampla sa existe discutii contradictorii in orice camin dar totusi oameni buni tineti cont ca acest bloc este facut din economie si fiecare om din orice apartament are nevoie de odihna si liniste la ore la care majoritatea oamenilor dorm! Ziua puteti sa va si omorati nu ma intereseaza ce faceti dar NOAPTEA vreau sa am liniste! Vreau sa dorm! Nu vreau certuri si mai ales de la domnul vreau ca timbrul vocii sa fie dat la volum mai mic pentru ca in linistea de la 3 noaptea, corzile vocale generoase ale dansului au un ecou teribil de iritant!
Sunteti inconjurati de multe apartamente deasupra, dedesubt, langa peretele din sufragerie, langa peretele din dormitor, vis-à-vis de usa etc ! Cu siguranta deranjati si pe altii dar putini iau atitutine. Daca aceasta scrisoare nu va potoleste va promit ca voi scrie cateva articole serioase ce au ca tema de pornire problemele pe care le discutati intre voi si care fara voia mea mi s-au intiparit in minte. Daca tot sunteti atat de deschisi haideti sa afle toate cele 4 scari ale blocului ce se intampla in apartamentul dvs. Cine stie? Poate vi se ofera consultanta in incercarea voastra de convietuire si noptile mele nu vor mai fi atat de albe!


Va multumesc!

luni, 1 martie 2010

Raceala de primavara

Nu stiu cum e la altii dar eu de fiecare data racesc cand se schimba anotimpul. 4 anotimpuri avem de 4 ori racesc.
Cand eram mititica, si in varsta si in inaltime, raceam cumplit de rau. Boleam in pat zile intregi cu capul infasurat de comprese cu spirt, cu ciorapii imbibatii de otet ca sa se mai duca din febra si cu urechile infundate de vata ...cu spirt evident... ca sa mai "suga" din raceala. Biseptolul facea legea pentru amigdalele mele ce luau, usor dar sigur, forma unui papion din cauza inflamarii. De bine de rau, eram cam dependenta de picaturile Rinofug. Dar ce dependenta? Ce delir? Imi provocau o somnolenta dulceee...ajunsesem sa se lase salteaua de la timpul petrecut in pat. Parca mirosea a spital camera mea. Servetele nu erau..sau daca erau nu gaseai sa cumperi. Pentru drenarea nasului foloseam batiste si pierdeam mai toata ziua sa gasesc cate un coltisor curat pentru suflarea trompetei deoarece imi era tare lene sa le spal. Si cand ma inselam asupra coltisorului curat vaiii ce oroare sa ma trezesc pe fata cu alte "minuni". Dehhh....nu mai eram copil sa dau cu limba si sa surad de fiecare data la intalnirea gustului sarat :) de parca descoperisem cine stie ce condiment.
Ei bine....de 4 zile incoace mi-s bolnavioara. Gatul durea, nasul curgea, urechile imi zvacneau dar de bolit...nu boleam. Am reusit de-a lungul existentei mele sa-mi fortific cat de cat sistemul meu anti-mucea si sa combat pe cale naturala efectele secundare al acestei banale raceli. Am inceput cu vitamina C, osciloccinum si neo-angin fara zahar..ca doar suntem la dieta. Nu prea a dat roade tratamentul deoarece imi era din ce in ce mai greu sa inghit asa ca am apelat la cateva obiceiuri stravechi si mi-am aplicat una bucata de compresa facuta dintr-un prosop de bucatarie si m-am infasurat cu un fular alb si mi-am facut o frumoasa funda tantosa ce sta fleoscaita pe fruntea mea semeta. Arat ingrozitor.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Unde este "acasa" ?

Ai simtit vreodata ca nu apartii locului? Eu da. Simt asta tot timpul. Nu stiu unde imi este locul. Nicaieri nu ma pot simti "acasa" si asta doare enorm de mult. Zi de zi si noapte de noapte traiesc ca si cum astept ceva. Astept sa simt ca acolo oriunde ar fi asta va fi "acasa". Si ma tem zilnic ca poate casa mea nu este nicaieri. Ma tem ca linistea la care tanjesc nu o sa vina niciodata. Nu simt ca duc o viata normala, ca o traiesc ca atare si cu bune si cu rele. Oare care o fi adevaratul raspuns?
De ceva vreme ne dorim sa plecam din Romania pentru totdeauna. Am peste 1000 de motive pentru aceasta decizie si acest lucru imi prelungeste si mai mult agonia pentru ca nu stiu daca vom reusi cu adevarat sau nu. Nu vreau sa nutresc la asa ceva de fiecare data pentru ca daca lucrurile nu ar iesi cum ne-am astepta m-ar demoraliza total. Incep sa am o mare fobie in a-mi dori unele lucruri, pentru ca daca se intampla sa am acel "ceva", cu siguranta ar veni si dezavantajele si nu stiu cat de mult m-ar afecta acestea, daca as putea sa le depasesc sau nu.
Acu 2 ani am fost la Viena si am gustat un pic din ce inseamna sa ai o viata relaxata, linistita. Sa te plimbi intr-un oras curat, frumos, civilizat, sa te bucuri de arhitectura orasului sa profiti de infrastructura si sa te poti deplasa in orice colt fara a-ti face nervi in trafic si fara a te imbulzii in "ratb". E un contrast izbitor intre acei oameni si noi. Fete senine, odihnite, sanatoase aproape fara griji. Si chiar daca ar avea griji cu siguranta ar trece cu brio peste ele. Oare sunt egoista daca imi doresc sa ne fie mai bine?! Aici in Romania este o adevarata cursa in a munci si a aduna cat mai multi bani incat uiti total de ce inseamna cu adevarat sa traiesti. Nu inteleg de ce ne dorim in continuare sa traim in mizeria asta?! Imi pare rau ca la Viena ne-am comportat ca "gura-casca" si am fost intr-un adevarat maraton pentru a vizita cat mai multe muzee in loc sa ne relaxam cu adevarat. Nu credeam ca acea liniste a orasului ma putea agasa in asa hal pentru ca nu sunt obisnuita sa stau intr-un loc fara griji. Daca as sta intr-un asemenea oras mi-ar fi greu sa ma adaptez din acest punct de vedere pentru ca aici in Romania este o lupta de supravietuire pe cand in afara trebuie doar sa-ti traiesti viata pur si simplu. Muncesti si acolo intr-adevar, viata e scumpa de asemenea dar la sfarsit de zi nu ma intorc intr-un bloc comunist, nu fac 2 ore in trafic pana acasa unde ajungi sa faci un dus sa mananci si sa te culci; nu stau cu teama ca huliganii de peste drum imi vor da in cap, stiu ca taxele platite nu se duc in buzunarele tuturor guvernantilor, pot alege sa ma plimb in parcuri, sa vad istorie la tot pasul. Evident ca nu o sa fie totul roz, exista coruptie oriunde as decide sa stau dar la o scara mult mult mult mai mica. Imi vine sa le dau un dos de palma celor care afirma "crezi ca in alta tara o sa-ti fie mai bine?" Tu ce crezi? Aici pentru ce stau? Sanatatea, invatamantul, justitia sunt la pamant! Pentru ce sa inghit atata hotie?! Doar asa..pentru simtul civic...nevoia de a ma simti patriot?! Sa muncesc ca un bou sa-mi fac credit sa-mi cumpar un apartament sa muncesc in continuare ca un bou pentru achitarea creditului sa fac copil sa-l dau la o scoala/liceu/facultate unde carte nu se mai face demult timp. Si chiar daca se face ce lucreaza dupa? Sta somer sau alege sa lucreze in invatamant pentru ca ii place pe un salariu derizoriu de 1200 lei. O sa renunte la placerea lui pentru ca nu se poate intretine. Ajunge sa se reprofileze pe ceva profitabil dar din pacate nu-i va placea ce va lucra. Va ajunge sa munceasca ca si parintii..ca un bou si sa-si ia cu credit o masina si un apartament.
Parintii si prietenii se pot vizita. Nu imi voi sacrifica viata pentru ei, e dreptul meu sa aleg sa traiesc cum vreau eu..cum simt! Romania are nevoie de foarte multi ani ca sa aleaga drumul cel bun si din pacate eu nu am timp sa astept asta.

marți, 23 februarie 2010

Somer: bine sau rau???

De cand mi-am dat demisia primesc de la prieteni/cunostinte/fosti colegi aceeasi intrebare si incepe sa ma irite destul de mult. Prin urmare, m-am gandit sa raspund tuturor curiosilor la intrebarea ce sta pe buzele tuturor: "Cum este sa fii somer?"
Rad un pic cand ma gandesc ca o astfel de intrebare imi este adresata sub diferite forme: din politete "Ce ai mai facut?"- adica un somer nu mai prezinta interes pentru o conversatie amicala ce are totdeauna ca punct de plecare/incheiere locul de munca; usor ironic zambind cu dintii aranjati ca la taraba in piata...albi stralucitori si ascutiti, de genul "Eu am job ce bine de mine", din compasiune "Si cum te simti de cand nu mai lucrezi?" -apreciez compasiunea dar folositi-o in doze mai mici deoarece nu am de gand sa ma sinucid; din invidie "Ce viata!!!" etc.
Vreau sa calmez spiritele mai mult sau mai putin incinse si sa va spun: Don't Worry and Be Happy for Me! Apreciez toate intrebarile voastre si vreau sa precizez ca de cand nu mai lucrez IQ-ul meu nu a scazut, din contra, pot intretine conversatii si mai vaste, diversificate deoarece eliberarea din gheara muncii iti deschide noi orizonturi, inveti sa recastigi si sa simti beneficiile relaxarii, adopti un stil de viata sanatos chiar incepi sa faci miscare si sa te gandesti serios la sanatatea ta. Exista mai nou o expresie care imi place foarte mult to think outside the box - asta inseamna sa fii liber!
Si am un raspuns si pentru cei care imi servesc replicii de genul "Da mha dar tu ti-ai permis" : orice angajat cu un minim de creier nu se avanta cu capul inainte la zeci de credite si pe urma isi baga unghia in gat cand vad ca sunt obligati sa stea la serviciu doar din motive financiare. Cunosc oameni care o duc de pe o zi pe alta si nu au o astfel de povara in spate.
Invata sa te mobilizezi un pic , fi ambitios si doreste-ti mai multe de la tine. Chiar si cu responsabilitati financiare poti pleca la mai bine. Intr-adevar, momentul de fata nu este unul prielnic pentru a-ti schimba job-ul dar asta nu inseamna ca totul e o cauza pierduta. Banii nu se castiga doar daca stai 10 ore cu fundul lipit de scaun si cu ochii prelinsi pe monitor.
Solutii exista nu trebuie decat sa indrazniti acolo unde nici nu ati visat sa pasiti vreodata!

Sau preferati sa asteptati si "Sa traiti bine!" ?

luni, 22 februarie 2010

Call me....Addicted!

Acu 2 saptamani vroiam sa tin o intreaga predica despre mania Facebook. O manie ce a atins absolut toate cunostintele, toate rudele, toti prietenii, toti colegii etc. Nu reuseam sa inteleg nevoia de a te inscrie pe un astfel de site. La ce bun? Ca sa nu mai zic ca cireasa de pe tort consta in jocurile Facebook- FarmVille, Cafe World, Petville, Fishville etc. Ce se intampla oameni buni? Unde ajungem? Trebuie sa fim cu picioarele pe pamant nu sa ne facem o viata virtuala ce consta in cafenele si ferme. Cum poti petrece atat timp in fata calculatorului??
Ei bine vreau sa demonstrez ca totul e o prostie si ca inscrierea la astfel de jocuri ma va lasa la fel de indiferenta cum eram si inainte. Addicted? Who? Me? No way!
Prin urmare au trecut 3 zile si viata mea se desfasoara in urmatorul mod:


ora 10:00: Cafe world - trebuie sa am grija sa am cat mai multi clienti. Cum sa fac asta? M-am documentat pe google: trebuie sa caut cat mai multi vecini...sa schimb decorul mai des...sa vizitez vecinii...sa am cafeneaua deschisa non-stop pentru a-mi creste rating-ul! Cu cat rating-ul este mai mare cu atat voi avea clienti mai multi.

Ora 12:00: pranzul servit o data cu clientii de la Cafe World. Eu mancam real si ei...ireal!Caut disperata prieteni. Vreau prieteni!!! Ii ador..ii iubesc...sunt prietena tuturor...cu cat am mai multi cu atat imi merge mai bine cafeneaua! Nu intelegeti? Acceptati-mi mai repede request-ul si fiti vecinii mei! O sa fiu o buna vecina o sa vedeti!

Ora 16:00: febra mare in cafenea: ce mancaruri sa mai fac ca sa fie totul cat mai profitabil?! Am de ales intre mai multe feluri de bucate: trebuie sa te uiti la timpul pe care il are pana la coacere si cati bani faci din servire. Am un singur sclav...pardon...ajutor care nu se misca destul de repede in servirea clientilor si din cauza lui pierd bani. Imi trebuie un al doilea angajat! Offf..pentru asta trebuie sa avansez catre urmatorul nivel!

Ora 17:00: in continuare fac search pe Google pentru tips and tricks! Am luat-o razna deja! Mai spal o farfurie in viata reala si o plita murdara la cafenea!Apoi rasfoiesc de n ori cartea de bucate...ce sa mai gatesc pentru a-mi face profit si sa-mi pot decora dupa bunul plac cafeneaua.I'M A LOST CAUSE! I know!

Ora 23:00: Am atins apogeul! Am gasit un soft CheatEngine....nu cred ca mai este nevoie sa detaliez! Scopul scuza mijloacele, nu? Machiavelii a fost un geniu cand a spus-o asa ca de ce sa nu se aplice si la mine? :)Oricum nu am folosit aplicatia. Trebuie sa izbutesc prin propriile forte!

Si acum cand scriu am in background cafeneaua. In 4 ore mi se face supa franceza de ceapa si daca nu o servesc la timp..a doua zi face penicilina. Nu-mi pot permite o astfel de pierdere!

Halal demonstratie am facut, nu?:) O intrebare de 100 coins: oare ce visez noaptea?!













PS: viata mea s-a terminat :) -->

vineri, 19 februarie 2010

Varcolacu' la lumina zilei

Ieri, dupa o mare absenta de la lumina zilei, a trebuit sa ies afara! In lume! Imi rezervasem niste bilete la o piesa de teatru si era musai sa le ridic. Asa ca a trebuit cu chiu cu vai sa ma trezesc dupa doar 4 ore adormite..la ora 8:00. Atat de dimineata! Practic, pentru mine era ca si cum m-am trezit cu noaptea in cap. Am facut rapid un dus de 30 de minute :) si pasare fiind mi-am luat zborul printr-un oras flescait de zapada cu oameni mohorati, nervosi in trafic si iritati de inca o zi de munca. Ma bucuram daca eram insotita si de cateva raze de soare dar nu s-a putut.
Prima oara mi-am odihnit aripiile la Sala Dalles, am inteles ca este expozitia Primaverii si cum sunt innebunita dupa martisoare abia asteptam sa-mi clatesc ochii. Dar am fost cumplit dezamagita de puzderia de magazine ce vand argint sub diferite forme, de aceeasi baraca cu produse Avon, aceleasi buticuri de kitch-uri ce le vezi cu ocazia mai multor sarbatori. Nu conteaza daca este Craciun,1 Martie sau Pasti ei vand aceleasi rahaturi ca doar asta se cere. Deci parterul a fost compromis; am urcat la etaj unde situatia s-a schimbat un pic...in bine. Am gasit niste haiose picturi pe sticla si cateva superbe martisoare (le puteti vedea mai jos )facute din mirodenii. Am plecat incet spre opereta sa cumpar alte 2 bilete rezervate si pe urma spre Teatrul Mic. In drum am avut marea placere sa intalnesc un prieten ...sa-i spunem Mr.Drupal care practic mi-a inveselit ziua. Prin ceata de oameni abatuti el era un om voios, binedispus cu pofta de viata! :) Nu am crezut ca putem discuta atat de multe intr-un timp relativ scurt. Sa poftesti dle si in vizite! Sa impartim o tigareta din foi! Ce zici?! Dupa ce am chat-uit am pornit spre Cercul Militar sa iau biletele dar am fost oprita de un omulet ce umbla cu niste chestionare pentru Chio-Chips desi i-am mentionat ca nu consum m-a intrebat daca totusi vreau sa-l ajut. Deci retineti...am savarsit o fapta buna. M-am gandit ca pe timp de criza cu siguranta ii prieste cat mai multa clientela. Am completat un chestionar si pe urma am mers la hotelul Capitol sa ma vada sefa si sa degust niste chipsuri. Dupa ce am gustat a trebuit sa raspund la niste intrebari daca au fost prea moi, pre tari, daca are puncte negre sau putine (apropo...ce sunt punctele negre din chips-uri??) . Am terminat cu degustarea si in sfarsit am cumparat si ravnitele bilete. In final a fost o iesire reusita. A meritat sa ma rup de orele de somn si sa le petrec altfel!




sâmbătă, 13 februarie 2010

Pasare de noapte 3

Atata timp cat voi locui in aceasta casa cu siguranta voi scrie o adevarata franciza avand ca tema handicapul meu de a adormi ca un om normal.
Oameni buni de data asta este liniste pe campul de batalie. Piti poate ca si-a parasit stapanul feroce, mandrul posesor al unui Hummer ce nu-si mai odihneste demult timp cauciucurile groase pe carosabilul plin de zapada. Nu se mai aud vestitele intrebari"Ai inteles?!"....foarte posibil sa o fi luat-o razna respectivul, de cand a plecat dra, deoarece in jur de ora 1:00 acesta canta in baie cu o deosebita proasta ureche muzicala. Cine stie poate lui Gicu i-ar fi placut o astfel de companie! Poate din aceasta cauza nu i-am mai vazut piciorusele prin baia mea!
Ei bine, asta seara la ora 1:00 ma hotarasem sa gatesc! Am spus ce rost mai are sa astept maine sa gatesc cot la cot cu Greierasu', cand acesta poate foarte bine sa deschida ochisorii in zori diminetii si sa se bucure lacom la bucatele de pe aragaz (o supa si un pilaf de/cu pui).
De data asta s-a intamplat ceva diferit ...ceva creepy...ceva horror care m-a facut sa-mi inghete sangele in vine in timp ce tineam polonicul. Inainte de a va povesti vreau sa va spun un mic detaliu destul de semnificativ: blocul minune este in forma de U asta inseamna ca toti ne vedem la fiecare in parte bucatariile si balconul. Bun! Cum amestecam eu in supa cu mana stanga si in pilaf cu mana dreapta mi-am spus ca trebuie sa deschid geamul un picut mai larg. Am tras usurel perdeaua si in timp ce deschideam fereastra am ramas perplexa de faptul ca un individ sau o individa ma spiona nestingherit/a. M-am retras repede dupa perdea si am avut senzatia ca inima e gata sa-mi sara din piept direct in pilaf ingrozita de o astfel de gretosenie. Initial am spus ca mi-am vazut reflectia in geam si la ora asta tarzie mi-am iesit din minti. Cu greu am mai facut o incercare: ma fac ca potrivesc ceva la geam si ma uit pe sub sprancene catre individ! Soc! Individul persista! Am tras furioasa perdeaua gata sa-mi cada cu tot cu galerie si mi-am spus: inteleg sa te uiti intamplator ca ai auzit o nebuna gatind la ore neomenesti dar sa te holbezi ca un sadic este absolut dezgustator. Mai tarziu am facut o ultima verificare. Am inchis repede lumina in toata casa...mi-am luat lanterna si m-am dus tiptil in balcon sa-l spionez si eu. Nu mai era acolo ci doar se vedea o lampa aprinsa! Am rasuflat usurata si m-am intors in bucatarie la strachinele mele cu mancare. Cu aceasta intamplare mi-am atins nivelul maxim de a pleca cat mai repede din zona asta si de a evita pe cat posibil blocurile in forma de U.
Motivul pentru care am ales sa gatesc a fost faptul ca am asteptat deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarna 2010. Iata ca a inceput!

joi, 11 februarie 2010

In RATB

Ieri m-am decis sa merg 3 statii cu Ratb-ul pana la Piata Unirii. Mare greseala! Mare greseala in general sa iei RATB la ore in care traficul este infernal. Pentru cei care nu au de ales ....condoleante!
As fi mers cu cea mai mare placere pe jos daca zapada ar fi fost inlaturata dar nu ai sa vezi asa ceva. Ca animalele mergem si purcedem la drum batatorind zapada de zor dintr-un capat in altul.

M-am indreptat spre statie. Nici macar acolo nu au inlaturat zapada! Stateam toti cocotati ca barzaunii pe munti de zapada. Adevarul era ca, la acea inaltimea, vedeam foarte bine orice masina venea spre noi. La naiba...puteam sa vedem si daca vine vreo cometa spre noi si ne fericeste pentru asteptarea cumplita din statie. In fine. Soseste masina in statie, coboara de pe munte si urca-te la gramada. Impinge si tocmai cand credeai ca stai cat de cat bine mereu se gaseste cineva sa se urce pe ultima suta de metri si sa te faca un minunat sandvis. Ma uit in jurul meu sa vad ce fel de specimene am: de la perversi pana la hoti. Nimic suspect. Dupa ce am inspectat zona ma gandeam "Pentru ce sa mai compostez biletul daca circul in astfel de conditii?" Pe langa acest aspect este fantastic cand auzi in difuzor ca pentru a circula civilizat trebuie sa platesti biletul. Eee...mi-e rusine sa recunosc ca nu cunosc in totalitate standardele de a circula civilizat.
Cum stateam eu ingramadita cu alti semeni ma uit in jurul meu si observ ca nu este nici un geam deschis. Daca nu ar scrie 104 pe masina ai avea impresie ca este vreun transport mobil de sauna. Suntem oricum in pericol de a deveni obezi si se gandesc la binele nostru! Bineinteles ca primul gand care iti vine in cap este sa rogi pe cineva sa deschida geamul. Stateam in trafic..ce curent te mai poate trage?! Dar pur si simplu mi-a fost jena sa deschid gura, teama de fapt, pentru ca in momentul in care as fi deschis gura toata lumea s-ar uita la mine ca niste bovine; si cu siguranta s-ar fi trezit careva comentatori pensionari care sa incurajeze momentele de transpiratie excesiva si sa nu cumva sa spulbere mirosurile rasinoase la care am devenit imuni de atatia ani.
Am tacut! Fetele oamenilor erau atat de crispate, atat de ganditoare....avand in vedere unde traim cine sa se mai gandeasca la geamuri?!
Am preferat sa iau atitudine in alt mod: am coborat si am inceput sa batatoresc si eu zapada pana la destinatie!

duminică, 7 februarie 2010

Rugaciuni Online

Astazi mi-a atras atentia un articol destul de interesant de pe site-ul www.gandul.ro. : http://www.gandul.info/reportaj/pentru-ce-se-mai-roaga-romanii-sa-se-vindece-de-vraji-fisuri-anale-si-sa-li-se-intoarca-acasa-cainii-pierduti-5478875


Am intrat si eu de curiozitate pe divinul site si intr-adevar daca vrei ca dorinta sa ti se implineasca nu trebuie decat sa postezi rugaciunea: "În fiecare dimineaţă, în jurul orei 07.00, şi în fiecare seară, începând cu ora 21.00, cineva se roagă pentru tine". Criza economica se pare ca scoate la iveala locuri de munca exact unde te astepti cel mai putin. Ma intreb oare de ce aceste ore? In jur de ora 7 dimineata.....cine stie poate Dzeu este mai odihnit si in fiecare seara incepand cu ora 21:00....ora 21:00 pana cand? De ce nu se poate si dupa-masa?!
Chestiunea in sine nu tine cont de confidentialitate deoarece pe site sunt dezvaluite numele intregi ale credinciosilor si de asemenea adresa de mail unde le poate raspunde Dzeu :). (zic eu!)

Si acuma sa va prezint cateva cazuri:
  • "vreau sa fiu cu acest baiat ca simt ca numai cu el imi doresc sa imi petrec restul vieti" - Esti cumva baiat??"
  • "Rugati-va va rog pentru mine pentru aprobarea unui credit sa imi cumpar o casa.Doamne ajuta!" - daca ai ajuns sa te rogi pentru credit cu siguranta o sa te rogi si pentru achitarea lui!
  • "ma rog pentru ca Dumnezeu sa-i lumineze calea sotului meu Radu, sa il dezlege de farmecele ce i-au fost facute de o vrajitoare batrana pe care el o vede frumoasa (Viorica)" - WTF??asta e un scenariu de film american. Poate vraja este asupra ta si o vezi p'aia urata!
  • "va rog sa va rugati pentru mine k am examen va multumesc" - pierdere de timp...altii se roaga pentru dezlegarea vrajilor si tu te plangi de un examen?!
  • "sane rugam pentru tara noastra si pentru acei care nu au un loc de munca" - eee..uite un om cu adevarat altruist! sper ca nu ai votat cu Basescu!!
  • "Ma rog ca Dumnezeu sa imi ajute sa ma pot cununa religios cu sotul meu si sa pot da nastere unui copil sanatos si frumos." - si daca este urat ce se intampla? cu siguranta vei crede ca i s-au facut vraji!
  • "ma rog pt sanatate,dragoste,iubire,fericire,pace in casa si in suflete,spor in casa,luminarea mintii,un loc de munca stabil si pt a vinde terenurile"- No Comment!
  • "mi-a disparut ciinele si as vrea sa faceti citeva slujbeca sa se intoarca acasa.multumesc frumos ." -cred ca ai avea mai multe sanse sa-l cauti singur!
  • "sami dea DUMNEZEU sanatate mie si familiei mele sa ma apere de vrajmasi de farmece si de dusmani"- fara numar rugaciuni!!nu ai auzit vorba: de prieteni sa ma apari ca de dusmani ma feresc singur?!
  • "pt.aflarea adevaru
    pt.aflarea adevarului amin2007-01 03" - the truth is out there!
  • "Dacă ai gustat din stilul de viaţă gay şi nu ai găsit adevărata fericire, dacă te lupţi împotriva homosexualităţii şi nu rezişti singur sau dacă ai reuşit să învingi această dependenţă şi vrei să ne dezvălui modalitatea prin care ai făcut-o, nu ezita să ne contactezi. Exodus există pentru a te ajuta. Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă." -de fapt esti gay si iti lipseste varietatea.
SURSA: biserici.ro

Ce ziceti? Ma pricep in consilierea oilor ratacite?

joi, 4 februarie 2010

Jucariile Copilariei

Va invit sa vizualizati al doilea blog http://jucariile-copilariei.blogspot.com

De asemenea astept sa participati la devoltarea lui pentru a putea demara un proiect mult mai vast si diversificat!

duminică, 31 ianuarie 2010

Capitolul 1 -Nimic nu este intamplator

Majoritatea oamenilor cred ca menirea noastra, a tuturor este sa traiesti o viata cat mai indestulata, cat mai bogata. Sa nu fi impovarat de lipsuri. Totdeauna vrem sa avem tot ceea ce este mai bun, sa detii lucrurile cele mai visate, cele mai dorite. Sa nu avem grija banilor, sa detinem proprietati, masini, case. Sa ne falim cu mobila cea mai eleganta, decorul cel mai stilat, bucataria cea mai moderna. Sa ne laudam cu cele mai scumpe cadouri. Si dupa ce ravnim la tot ce defineste purul materialism adaugam la sfarsit cu o mare teama ca cea mai importanta dorinta din lume este de fapt sanatatea! Cat de visatori putem fi daca dupa atatea enumerari a celor mai apreciate bunuri ne resemnam subit si ne aducem aminte de sanatate?! Este cea mai importanta dintre toate. Fara sanatate nu ai cum sa te bucuri de toate cele. La ce rost sa le avem daca nu suntem sanatosi. Si daca suntem sanatosi, ce? Mereu vom vrea si mai mult.Habar nu avem sa ne bucuram de viata noastra. Sa o apreciem asa cum se cuvine astfel incat la sfarsitul ei sa putem spune ca intr-adevar am dus o viata plina de invataminte, plina de bucurii, plina de lacrimi si rasete, plina de suspine si indoieli, plina de suferinta si iertare. Putem avea cata sanatate dorim ca sufletul nostru va fi la fel de gol. Un suflet bolnav este cel mai nenorocit lucru care te poate face sa-ti doresti moartea cat mai repede posibil. Dar pentru cine sa vina moartea daca sanatatea noastra este atat de puternica, ca in fond asta ne dorim cel mai mult.Parca ne invartim in cerc. Majoritatea care sufera de boli incurabile au darul de a vedea dincolo de lumea in care traim. Se schimba gandirea cu 180 grade. Tocmai in acele momente incepi sa traiesti cu adevarat. De ce nu facem acest lucru de la inceput? Sa traim de la inceput. Cand te trezesti dimineata sa nu te gandesti cat de mult ai de lucru sau care iti este bugetul la sfarsit de luna. Ar trebui sa deschidem fereastra si sa privim afara. Sa observam micile detalii care sunt menite sa-ti aduca de fiecare data zambetul pe buze. Sa avem curajul de a indrazni acolo unde niciodata nu ne-am gandit ca am putea schimba ceva. Spontaneitatea ar trebui dezvoltata de fiecare data.

Viata mea e plina de incercari. Zilnic imi dau seama ca am atatea de invatat iar acest gand ma bucura nespus de mult. Ma bucura pentru ca realizez anumite greseli si cel mai important este ca le pot corecta. Cu siguranta nu voi reusi pe deplin dar macar voi incerca. Putem declara un esec doar dupa adevarate stradanii. Si cuvantul esec este unul destul de dur ce nu ar trebui sa existe in vocabularul nostru deoarece, prin acele stradanii, vei reusi sa aduci la suprafata intamplator si lucruri bune. Nu trebuie sa ducem o viata plina de regrete pentru ca nimic pe lumea asta nu este intamplator. Daca am spus mai devreme ca sunt un om nesemnificativ am gresit cumplit. Nu exista varsta pentru atingerea maturitatii. Toata viata inveti continuu. Ai tot timpul din lume sa experimentezi, latura sociala ce ne leaga este in continua dezvoltare. Te obliga sa accepti oamenii asa cum sunt si sa nu incerci sa-i intelegi. Nu-i judeca decat acolo unde esti indreptatit s-o faci. Daca ii intelegi nu incerca sa argumentezi cu suferinta ta. Cel mai bine uneori este sa taci si sa asculti. Nu trebuie sa te bati cu pumnii in piept ca si tu ai trecut prin asa ceva. Nu avem toti nevoie de o astfel de consolare. La ce bun daca fiecare percepem suferinta altfel?! Cu siguranta perfectiunea in astfel/altfel de dorinte nu poate fi atinsa dar deznodamantul vietii este mult mai dulce si mult mai usor de acceptat fata de cel care te plange. Altfel depasesti momentul cand stii ca cel care nu mai este printre noi a stiut cu adevarat sa-si traiasca viata.

vineri, 29 ianuarie 2010

Vise

Am impresia ca detin un impresionant palmares de vise. Este o zestre nemaipomenita ce nu mi-o poate lua nimeni. Eu singura o controlez, mintea o poate imbunatati si tot ea o poate transforma in cosmar. Nimeni nu viseaza asa cum o fac eu.
Cand ma trezesc imi place sa stau in pat, un pic mai mult ca sa pot memora ceea ce am visat, altfel uit si imi este extrem de dificil sa-mi aduc aminte.
Cateodata ma trezesc brusc si imi este ciuda pentru ca nu am trait si sfarsitul visului, drept pentru care iar stau in pat ceva timp si incep sa impletesc itele visului cum imi place mie. Sa fac un final astfel incat sa mai simt inca o data ca fac parte dintr-o lume aparte, plina de supranatural, o lume ce incalca legile fizicii,vreau sa cred pentru cateva secunde ca destinul meu este mult mai palpitant decat normalitatea care ma inconjoara zi de zi. De putine ori chiar am reusit sa ma intorc in vis, sa-l reiau exact de unde am ramas.
Pentru o buna perioada de timp am visat ca zburam. Era atat de frumos, atata adrenalina...mergeam normal, pe urma alergam si incet incet incepeam sa ma inalt deasupra orasului. Totdeauna s-a intamplat noaptea, de sus orasul te lasa fara suflare. Plin de lumini care mai de care mai colorate, parca erau niste leduri, din cand in cand palpaiau ca o instalatie de craciun acompaniata de zeci de stalpi de lumina. Puteam poposi oriunde si sa-mi iau reiau zborul fara nici un efort. Nu dadeam din maini asa cum isi imagineaza multi si nici nu-mi cresteau aripi, pur si simplu pluteam. Uneori luam o viteza atat de mare incat mi se facea frica sa nu cumva sa ma indepartez prea mult dar reuseam sa ma redresez. Inevitabil apareau si personajele negative...vroiau sa-mi faca rau dar reuseam sa-mi iau zborul. Nu ma tinea mult aceasta "magie" si trebuia totusi sa aterizez fortat si iar se isca un moment in care puteam sa fiu ranita. Din fericire imi incarcam bateriile si zburam atat de sus incat aveam impresia ca ies din atmosfera si cu siguranta ma voi dezintegra. Dar ma corectam repede si asta a fost un semn bun pentru viata reala si pentru cei care cred ca visele pot fi o carma in a-ti croi un sens logic/sanatos si in trairile subconstientului. Din pacate de foarte multi ani nu mai zbor. Poate ca am ramas fara combustibil!Poate criza exista pe toate planurile si a decis ca este prea scump sa mai poti zbura chiar si in vis!
Altadata am visat cele doua gradini din fata blocului parintilor mei. Erau de un verde atat de intens incat credeam ca blocul mai degraba se afla pe o insula tropicala si nu intr-un cartier. Copacii erau imensi si plini de frunze incat abia zareai trunchiul. Era vara si acesti copaci asigurau pe langa racoare si o puternica stare de liniste, confort sufletesc. M-am trezit calma. Cine stie?! Poate acolo era un punct de nelinisti si dureri pe care am reusit sa le diminuez semnificativ.
Multe vise au avut la baza cateva rascruci pe care le-am crezut pentru o perioada buna de timp niste esecuri ce trebuiau rezolvate intr-un fel sau altul.
Deseori ma visam in facultate ca eram prezenta la niste restante si niciodata nu le puteam trece. Asta a fost de fapt nerealizarea mea pe plan profesional. Cel putin asa credeam. Am absolvit o facultate dar niciodata nu mi-am dat licenta. De foarte multe ori am visat ca dadeam examene peste examene si mereu imi ramanea o restanta. Am meditat ceva timp la acest vis si am realizat ca nu era decat un ciot de care ma tot lasam agatata. Ai mei au vrut foarte mult sa fac o facultate, sa pot depasi statutul de a pleca din barca prostilor (asa cum imi zicea tata mereu).Din fericire pentru toti matematica a fost singura disciplina care m-a facut sa merg mai departe. Nu am fost un copil stralucit, cu note maxime...nu meritam sa iau Diploma. Pentru ce sa-mi iau licenta....sa fiu licentiata in ce ? In matematica? Ce sa fac cu matematica? Niciodata nu am invatat la un nivel atat de inalt incat sa pot lucra in cercetare macar, deoarece ca profesor nu castigi nimic. Ambitia mea mereu era prezenta in doze extrem de mici. Invatam exact cat sa stau la suprafata. Cu siguranta tata ma vedea un Arhimede sau un Pitagora dar din pacate pentru el nu a fost sa fie. Sunt un Arhimede al literelor si nu al cifrelor....un om simplu si nesemnificativ...atata tot. In schimb m-am maritat cu un om a carui ambitie a depasit orice granita. A avut acea sclipire de a constientiza ca trebuie sa-si depaseasca conditia cu orice pret. Nu oricine are o gandire atat de matura la o varsta atat de frageda. Sa zicem ca venirea lui in familia mea a creat o oarecare balanta..sa-l numim un fel de Arhimede Binar! Prin urmare nu am regretat niciodata ca am facut o facultate. Am gandit pozitiv: daca nu era facultatea nu-mi intalneam Greierasul!
Nu regret nici Diploma. Oricum nu o meritam daca este sa compar nivelul cunostintelor mele cu cel al unui om pasionat de matematica. Stiu ca o bucata de celuloza pare dumnezeu in ochii unui angajator dar ..duca-se la naiba! Daca vrea sa stie ce pot sa-mi acorde macar proba de 30 de zile :)



Va urma!

marți, 26 ianuarie 2010

Pasare de noapte 2

De cand mi-am dat demisia stiam ca voi ajunge sa pierd noptile si ziua sa dorm ca varcolacii, ascunsa in camera cu draperiile trase sa nu cumva sa intalneasca pielea mea cateva raze de soare. La cat de frig a fost afara, in camera am crezut ca dorm pe plaja, pe nisipul fierbinte simtindu-mi gatlejul uscat, deshidradat, in timp ce mintea imi era amortita de orele adormite in aceasta toropeala. Care -15 grade? In camera erau 30 de grade! Metoda de a ma trezi din visurile tropicale este sa deschid un pic balconul suficient incat pielea sa mi se infioare de gerul ascutit care lovea in mine simtindu-ma ranita de zeci de ace de brad. Intr-o zi, aceasta stare euforica s-a schimbat. M-am trezit in niste tipete, ragete, spargeri de vaze incat am crezut ca noaptea a devenit ziua de fapt si cosmarul noptii reincepe. Imposibil! Eu dorm ziua deoarece este liniste, pace asa cum ar trebui sa fie intr-un bloc de oameni normali. Toata lumea este plecata la munca. Sunt libera. Pasarea de mine nu mai este captiva! Da' de unde? Omul feroce se certa cu dra piti intr-o veselie. Tranteli de usi, tipete ca ea se intoarce la Sucevita ....el "du-te in piz.. ma-tii, ai inteles?!" Imi venea sa urlu din casa sa se duca amandoi la Sucevita si sa nu se mai intoarca. Sa dea falimentul in voi ca seara de seara numai discutii despre bani aud iar ticurile verbale ma scot din minti. La fiecare propozitie , fraza rostita adauga vestitul "ai inteles?". Imi vine sa tip eu de aici..."Eu am inteles!!!! O instruiesc eu pe blonda ta sa inteleaga si ea!" ca daca intelegea de la inceput toata lumea dormea linistita! Dupa cateva minute de cearta a fost liniste...gata! A omorat-o! Elvis has left the building! La OTV vom avea o noua Elodie si nu mai eu stiam raspunsul! Nu am avut norocul asta...seara se repeta tarasenia! Nimeni nu-l intelege cum stau biznisurile! Cum se screme el sa faca fata crizei economice!
Intr-o seara m-am inarmat cu un carnetel si pix si mi-am lipit urechea de podea sa notez necunoscutele problemelor. Nu radeti! Chiar asa am facut! Din pacate nu m-a facut mama superman sa pot asculta prin parchet iar accentul lui stricat spulbera orice context. As putea scrie cuvintele auzite ici pe colo si sa incerc sa fac ziua un puzzle. Daca as fi reusit sa aflu problema le-as scrie un bilet anonim in care i-as ruga ca discutiile banesti sa ramana strict intre cei 4 pereti. Poate in felul asta da paranoia peste ei si vorbesc in soapta. Cine stie? Poate fac afaceri ilegale si le este teama de ceva. Poate piti lucreaza fara carte de munca noaptea :)). In disperarea mea trebuie sa iasa ceva oricare ar fi pretul.

Am observat in ultimile nopti o mare imbunatatire la mine: in loc de 4 dimineata ma culc la 3.
Intr-o seara a intervenit o necunoscuta ce credeam ca imi va afecta santatea mintala: cand ma bag in pat silentios, de fapt, cand mut placinta (=sotul) de pe locul meu si intrevad un mos ene care se misca in reluare spre mine, sotul meu se foieste cumplit! Il intreb: - Te doare ceva? -Te simti bine? -Ai visat urat? -Te doare burta? Ce credeti ca-mi raspunde: "Am visat ca vorbeam cu un greieras" WTF?? Oare am nimerit in patul care trebuia?!
Uokey! -Greierasul meu trebuie sa stea cuminte si sa doarma ca sa poata dormii si greierasa de mine! Iar mos Ene ar fi bine sa-si bage un ardei iute in fund ca sa vina mai repede ca altfel o sa visez zeci de greierasi.

Ieri m-am trezit cu ambitii mari! Sa dau bradul afara! Era saracul atat de uscat cu globurile la pamant, din cand in cand in "linistea" noptii se auzeau acele cazand: Pic Pic! Romantism pur combinat cu biznisurile de la vecinul de jos.
Va inchipuiti ce lene cumplita a fost daca eu pe 26 ianuarie dau bradul afara. A fost apocalipsa! Ne-am inhamat la cel mai mare brad, cel mai stufos, cel mai cel, a intrat saracul usor in casa ca doar era legat dar nu ne-am gandit oare cum il dam afara??
Si incepe Cristina sa dea betealea jos, globurile, cele 3 instalatii. A fost saracu atat de suparat ca aveam corpul plin de fine zgarieturi care ale naibii usturau cel mai rau! Dupa ce l-am despuiat am inceput sa tai la el incat toata sufrageria arata de parca am defrisat o padure de brazi. Toporul imi lipsea. Si trosc, trosc, trosc fiecare crenguta, covor de iarna facusem pe jos! Apoi vine marea incercare sa-l scot pe hol..cineva ma intreba: -Unde? Pe holul blocului?? As fi vrut eu! In holul casei! Si da-i si lupta-te, impinge, bagati, scoateti, mai taie din crengi, schimba pozitia, cu varful inainte cu piciorul inainte...nu am mai stiut de capul meu. Intr-un moment de furie am impins cu toata forta si am reusit sa-l scot pe hol.
Etapa a 2-a: sa deschid usa de la intrare si sa-l scot pe hol, langa ghena sa-l proptesc. Cumplit! Mai taie din crengi, numai mergea...erau prea groase...urca-te cu piciorul si da-i, privirea intr-o parte sa nu cumva sa raman chioara dar nimic! Am cedat psihic. Ma durea capul si eram plina de intepaturi si rasina....poate si "rasini". Iti trebuie un adevarat costum ca sa scoti bradul afara nu pijama si maieu. Mi-am asteptat greierasul sa vina acasa si sa-l duca afara!

E tare fain noaptea: am telecomanda numai pentru mine, ma pot uita la ce vreau (Doc. G este emisiunea favorita- am parte de 2 episoade unde se fac 4 autopsii-cool!), mai citesc cateva pagini dintr-o carte, mai casc ochii pe geam, ma uit la turturii de pe stalpii de lumina, mananc cate 1 mandarina, butonez iar la programe, ma duc la baie pentru nevoile fiziologice, mai vad un gandac cu cracii in sus ...asta da enigma...oare ce cauta acel gandac cu cracii in sus?! M-am gandit: l-o fi omorat Greierasul si i-a fost sila sa-l ia si sa-l arunce. Ma uitam asa la el cum dadea el din antenute, dragalasul de el si... TROSC cu papucul!!! Pe mata! Nici gandaci normali nu pot gasi in blocul asta, se pare ca trebuie sa fie musai de 1 cm lungime. Daca stau sa ma gandesc mai bine un gandac grasun si mare e mai usor de prins, se misca mai greu si constata cu stupoare ca nu poate intra sub tocul usii. Aia mici umbla haotic, nu sunt sedentari si pulverizezi spray-ul pe ei pana ajungi sa mori tu intoxicat. De gandaci obezi numai in baie ma trezesc cu cate unul! Daca vine cineva in vizita or sa zica ca nu tinem curat dar m-am gandit eu la alta replica: Ce gandac vezi tu? Cine? Gicu? E de al casei. Stai linistit! Nu musca! In dormitor avem un greieras...in baie un Gicu...uite asa ne intregim familia!

joi, 21 ianuarie 2010

Clisee

Lumea este suprasaturata de clisee. Eu una sunt satula de ele. Toata lumea le foloseste. Cand se intampla sa adopt vreunul sunt atat de jenata ca dau un astfel de exemplu incat trebuie neaparat sa fac mentionari separate: "-Da.STIU ca este un cliseu!" sau simti nevoia de a spune inainte de a vorbi: "-Auzi?!Stiu ca cee ce spun este un cliseu dar...". De ce mi-e jena? Pentru ca mi-e ciuda ca nu gasesc ceva original, spontan iar in final ma declar invinsa....trebuie sa spun cliseul.

Adevarul? A devenit un cliseu sa adaugi la sfarsitul/inceputul cliseului faptul ca tocmai ai dat ca exemplu...un cliseu!
Pana si folosirea blog-ului este un ..cliseu! Continutul este cu totul altceva. Depinde de originalitatea fiecaruia.

Astazi sunt hotarata sa scriu despre Media. Sa vorbesc despre un mare cliseu arhicunoscut. Am renuntat de o saptamana sa ma mai zgaiesc la posturile tv romanesti. Am ajuns la concluzia ca pe langa dependenta, imi creeaza adevarate depresii despre tara in care traiesc. Statul la televizor instiga lumea la frica. Atatea crime, violuri, accidente rutiere ma fac sa stau inchisa intre 4 pereti si sa numai ies de frica ca poate cineva imi da in cap pe strada sau poate da o masina peste mine. Pentru cei influentabili ....mass-media este o puternica modalitate de manipulare a maselor populare, o metoda situata pe aceeasi treapta cu religia. Poate chiar mai rea!
Efectiv mi se face rau cand ma asez pe canapea si dau sa vad o stire. De sarbatori a fost cumplit! Vreau sa trasez cateva aspecte ale reportajelor:

-romanii au inceput sa dea buzna in hipermarket-uri. Sarbatorile vin si nu trebuie sa ne prinda nepregatiti fara vesnicele bucate. Burta ta trebuie mentinuta. Nu te lasa. Doamne fereste sa te simti bine cu stomacul plat! La naiba cu ficatul. Se regenereaza singur..deci ne permitem.

-reclamele abunda la medicamentele menite sa-ti usureze tractul intestinal pentru a putea face loc celor 200 de sarmale gatite pentru 3 persoane. Industria farmaceutica trebuie sa ajute consumerismul din magazine. Nu-ti ajunge o pastila? Ia uita-te in cutie? Ai una de arsuri si alta de usurare! Maine o sa apara cutia cu 3 pastile: ce conteaza pentru ce este a treia pastila curiosilor??? Se va vinde oricum!

-pachetele turistice :80% de romani au ocupat statiunile montane. Romanii nu resimt criza. Romanii sunt intampinati cu bucate traditionale. Un adevar festin!

Aici plec capul si recunosc ca am pus botul la asa ceva. Repede-> cauta-> suna-> rezerva-> plateste ..doamneee nu gasesc loc!
Dupa atata forfota cand am ajuns in Poiana Brasov pe data de 24,25,26 era atat de pustiu incat ma gandesc unde era acea multime care a pus stapanire pe cazare?? Dar lovitura de gratie am vazut-o la televizor cand se facea un reportaj despre cat de bine se poate schia in Poiana. Reporterul era incadrat pe sticla de asa natura incat sa poata surprinda peticul alb din fundal numit zapada. Poate s-a inventat sportul de a schia pe iarba iar zapada este optionala, de ornament.
Mi-am manat sotul sa se duca. "-Ia uite ce de lume ...hai du-te si tu sa te faci ca schiezi ca doar nu ti-ai luat echipament degeaba. Trebuie sa te falesti un pic! Macar sa te imbraci cu ele sa simti iarna. " (apropo : cand am plecat din bucuresti erau 2 grade si zapada garla...in Poiana erau 11 grade si zapada ioc). Nu stiu ce iarna a simtit, mai era putin si ieseau ghioceii.
Morala am invatat-o. O stiam deja: nu tot ce zboara se mananca. Mda..stiu ca e un cliseu!

-sarbatorile s-au terminat dar romanii inca mai dau buzna in magazine sa se pregateasca pentru Revelion. Au ramas fara provizii! Au bagat tot la burdihan si au observat ca nu au plesnit! Nu inteleg.....vine cumva al-3-lea razboi mondial si ne adapostim in buncare?? Asta era...bingo! Acu mi-am dat seama de ce nu vad turisti in Poiana ...ca se ascundeau in buncare!

-fiica lui Base impreuna cu Udrea s-au distrat copios la Sinaia. S-au plimbat cu ATV-UL. Au facut poze impreuna cu fanii. Au transmis zambete camerelor de vederi ca sa ti se umple sufletul de voiosie. Idolii tai sunt si ei oameni. Pe langa munca asidua depusa pentru binele tau si al tarii iti demonstreaza ca stiu si ei ce inseamna sa te relaxezi. Ce inseamna o minivacanta la Sinaia.


Din ce am observat pregatirea jurnalistilor de pe teren este atat de superficiala incat si urmarirea unui reportaj este greu "digerabila" indiferent daca o baba a fost violata si apoi omorata! Acelasi stil de a relata. Aceleasi clisee.

Am observat la PROTV : crainicul ne spune cum s-a intamplat oroarea si apoi da legatura la colegul sa ne spuna mai multe informatii. Care nene informatii?? Colegul spune acelasi lucru.Nimic nou!Poate cateva detalii concrete!Dupa acea urmeaza imaginile socante, interviurile oamenilor din zona, intrebarile stupide venite din partea reporterului si se incheie in final cu declaratia organelor de politie. Organul sta drept, nu clipeste, nu se infioara, gata pentru a declara mecanic procedurile, investigatiile facute si demersurile ce se vor face pentru a prinde faptasul.
Cateodata ne mai delectam si cu o schimbare de scenarii : colega din studio de fiecare data intervine cu o intrebare suplimentara catre colegul din locatie.Vrea sa fie o intrebare spontana de genul "ma doare si-mi pasa" dar este total falsa! Expresia fetei o da de gol iar raspunsul colegului vine la comanda, prompt cu o precizie uluitoare de parca i-a ghicit gandurile duduii.

In viitorul apropiat voi dezvolta acest gen de prezentare a stirilor. Scris negru pe alb o sa va faca sa va dati seama de niste detalii demne de tot rasul!




Va urma!

marți, 19 ianuarie 2010

Pasare de noapte

De o saptamana am devenit pasare de noapte si nu in sensul la care va ganditi majoritatea! Am ajuns la concluzia ca daca as avea o pusca cu alice as trage in vecini cum trage un copil cu prastia in gaini. As adopta acest obicei chiar si la varsta mea. Impactul alicelor presupune sa nu mai ramana o pana din gaina (=vecin/a) si vanataile de pe corpul golas sa-i aduca aminte ca trebuie sa invete sa-si tina ciocul intre orele 22:00-6:00. Bun! Nu am pretentii atat de mari, poate la ora asta nu sunt destul de rezonabila...hai sa zicem macar sa mi se lase pentru odihna intervalul orar 1:00-6:00. 5 ore nenorocite de somn doresc pe noapte! Cer prea mult?!

Am ghinionul de a sta intr-un bloc construit recent si nimeni nu si-a pus problema ca peretii subtiri vor cauza adevarate depresii in randul oamenilor care vor locui. In dormitor nu mai pot adormi in patul conjugal din cauza ca vecinul meu sforaie exact cand imi este somnul mai dulce. Am incercat sa dau radioul mai tare...din pacate doar pentru o seara a functionat. Neuronul sau a interceptat bruiajul si s-a controlat.Zic eu. E posibil sa ma fi rapus somnul in ultima instanta si sa ma amagesc degeaba de metoda descoperita. In alta seara am incercat sa-mi abat gandurile de la sforait. M-am gandit chiar sa numar si oile. Cand eram pe punctul de a reusi am avut impresia ca sforaitul se intensifica chiar. O fi de la oi? Au inceput sa sforaie oile?? Nu! Era sotul meu.Cred ca a simtit nevoia sa-si acompanieze vecinul. Din pacate nevoia asta s-a simtit seara de seara. A treia metoda care a dat roade pana acum este sa adorm cu muzica la casti pe un nivel destul de scazut dar suficient de ridicat sa nu aud nimic. Ce toropeala de vise am din cauza muzicii. As fi devenit un scenarist excelent. As castiga un Oscar alaturi de Scorsese. Din pacate o astfel de metoda este epuizanta si am cedat. Cu acesti vecini de dormitor (sot si sotie) situatia este complicata. De sarbatori am avut parte de o duioasa melodie din partea vecinului...melodia "Cum sa vomiti si sa dezgusti vecinii!". Un adevarat Hit. Mi-e greu sa mai mentionez ca in prima noapte in care am dormit in aceasta locuinta, in jur de 12:30, vorbeam cu sotul si dintr-o data am crezut ca mi-a luat inima la galop: vecinii de dormitor nu puteau adormi si au simtit nevoia sa loveasca in teava. Nu au nici un fel de scrupule. Ei vorbesc nestingheriti la o astfel de ora. Prin urmare mi-am pregatit o frumoasa surubelnita pe noptiera ce este pozitionata strategic langa teava. La furia pe care o am cand voi capata curaj sper sa mai ramana ceva din teava sau arunc cu teava prin perete. Una din doua tot se va intampla. Sa continuam!
Mi-am spus:Stai! Mai ai sufrageria! Treaba se schimba dramatic . Am dat peste alte specimene ce simt nevoia sa rage, sa vorbeasca tare, sa-si consume actul conjugal zgomotos, sa faca mutari prin casa. Vecinul de deasupra are un pas atat de greu...cand paseste zici ca acu vine peste tine sa te taie. Asta seara nu pot sa dorm din cauza lui :vorbeste la telefon pe o stricata de engleza cu prietenul din afara si trebuie sa stie tot blocul povestea. Mai rau este ca a dat-o si pe pitipoanca sa vorbeasca cateva cuvinte stricate. Dedesubt avem un feroce strain (poate el o vorbi la telefon..nu-mi dau seama) al carui accent imi starneste rasul. Nu se teme sa-si satisfaca partenera in orice ora din zi, sa-i explice partenerei cum sta treaba cu euroii si sa-si cheme prietenii sa discute despre femei si cluburi. Are un Hummer parcat in fata blocului...am spus destule cu acest detaliu. Sa mai sper la decenta?Nu? Asa ziceam si eu.

luni, 18 ianuarie 2010

Multumesc!


dragii mei,

Sa va povestesc cum a decurs ziua de ieri: eram extrem de melancolica. Scriam mamei un mail in care depanam niste amintiri din copilarie ( Dap...mama la 55 de ani este in pas cu tehnologia:sta pe mess si da mail-uri! ). Si plangeam de-mi sarea camasa de pe mine ca sa zic asa. Si ma suna Alinutza. Doamne ...prost moment si-a nimerit! Nu-i raspund. Plangeam de mama focului din cauza amintirilor evocate si Alinutza mea nu se lasa. Suna iar! OMG...stai sa raspund e ceva urgent. S-a intamplat ceva rau! De ce insista?! Tocmai acum. Si raspund. Are nevoie urgent sa vorbeasca cu mine. Ceva cumplit de transmis. Nu supravietuieste pana maine daca nu vorbeste cu mine. Sa ne intalnim undeva ce sa facem? Intreb eu ( fata mi-o simteam stransa..era cute de la lacrimi ) -poti sa supravietuiesti pana mai tarziu?:D Alina- nu cred ca pot. -Bineee. -Vino la mine. Ii dau directii ce si cum! Si ma uit pe fereastra dupa ea! Intre timp gandurile isi faceau buluc in mintea mea: a murit mama ei! Asta e! E devastata! Sper sa fie atenta cum merge si cum traverseaza! O zaresc de la fereastra mea:ca romeo si julieta. Intamplator nu am recunoscut-o din cauza caciulii ( ea poarta de obicei una neagra ..zici ca acu sparge vreo banca ) duce in brate ceva imens...o punga. Cum se apropie: vad niste frunze..pare un ghiveci. Doamne ..atat de grav este!Si-a cumparat o planta si ei nu-i plac plantele! Suna la interfon. Urca scarile. Nu-i vedeam fata de planta. Nu-mi spune nimic. Intram in sufragerie: se chinuie sa scoata planta impreuna cu o carte scrisa de Helen Exley, "Valori Eterne"si spune: -Din partea departamentului Collection si AR!!! -Asta eraaaa? Ce surprinsa am fost! Nici prin cap nu mi-a trecut ca urma sa primesc un cadou de la voi! De obicei prevad astfel de chestii. Culmea este ca cineva s-a dat de gol si tot nu am reusit sa fac legatura! Cu alte cuvinte: va multumesc din suflet pentru cadoul oferit! O sa cresc planta ca pe copilul meu! O sa va trimit poze cu ea..la 6 luni..la 1 anisor! Ce ghiveci i-a luat mama, daca ii place la soare la umbra. Cat despre carte..a reusit sa-mi stopeze gandurile melancolice din mintea mea! Mi-am pastrat camasa pe mine. Nu a mai sarit! :)



duminică, 17 ianuarie 2010

O naluca

Nu stiu ce a fost.Oare cum se defineste o naluca?Conform DEX-ului inseamna o fiinta fantastica, imaginara, inchipuire desarta, inselatoare,iluzie.

Cred ca am dat o definitie destul de concreta! Imi este peste puteri sa pot detalia!
Am speranta ca totusi naluca se va transforma in realitate!Ar fi primul pas pentru a putea coexista alaturi de ceilalalti semeni si totodata primul pas pentru a accepta provocarea de a lasa trecutul in urma!


Noapte buna naluca...oriunde te-ai afla! Cu siguranta "gandurile de miezul noptii" se vor intinde pe toata durata zilei de acum incolo. In schimb .....lasa noaptea sa slujeasca agoniei!

vineri, 15 ianuarie 2010

Ora Destainuirii

AZI ma simt plina de furie. Imi vine sa urlu de durere. Sa fug departe. Sa numai vorbesc cu nimeni. Sa numai dau explicatii nimanui referitor la cum ma simt. Oricate explicatii ai da nu primesti nimic bun in schimb. Vorbele bune nu-si mai pun pecetea pe rana ta. E ca si cum devii imun la orice metoda de a te simti mai bine. In astfel de momente nu am nevoie de nimeni in preajma mea. Nu doresc sa fac confesiuni. Nu doresc sa ma simt obligata sa le fac. La ce bun sa existe? Cine sa ma inteleaga cu adevarat? Orice cuvant spus se uita. Ce poate sa faca un om ca sa te simti mai bine? Ce poate sa zica? Cum iti poate alina cineva orice freamat?
Vreau ca astfel de momente sa-mi apartina doar mie! Daca nimeni nu le intelege "in mine" doresc sa ramana pe vecie!

marți, 12 ianuarie 2010

Liber Profesionist

Doi ani de zile salariul nu mi s-a marit si nici sanse de promovare nu au existat. Sefa mea, asa cum a recunoscut, a fi team-leader in departament inseamna sa-si vada propriile interese. Ni s-a impus un target lunar ce nu se indeplinea niciodata. O conditie a fost sa atingem un procentaj fix de indeplinire a unei anumite activitati. NICIODATA nu s-a atins acest target timp de 1 an de zile. Cum iti poate declara la sedinta ca eforturile vor fi rasplatite daca nu puteai sa atingi targetul? Departamentul a avut oameni exceptionali deci iesea din calcul ca TOTI eram incompetenti dar...compania este renumita la a pierde oameni buni pe banda. Din pacate multi sunt blocati pe fondul "crizei economice" si statul pe loc te imbolnaveste practic.
Un om ce intra acum in departament ca nou angajat avea salariul egal cu al meu. Vechimea mea nu a contat. Am spus de fiecare data ca acest target nu este corect estimat, este o sclavie sa fim amenintati ca vom da note explicative de ce am ales a in loc de b desi in fisa postului scria ca avem dreptul de a lua decizii etc. Totdeauna ne-a amintit intr-un mod subtil ca ne putem lua avertismente pentru orice lucru considerat de ea greseala doar ca sa scape cu fata curata in timp ce dadea explicatii managerului(acest lucru se accentua cel mai mult daca aduceai prejudicii departamentului). Dar era "sufletista" si ne spunea ca nu ar dori sa fie fortata sa faca asa ceva.Niciodata nu si-a asumat responsabilitatea.
Odata facusem o greseala din vina ei deoarece asa mi-a spus sa fac. Din pacate eu am incasat morala in locul ei. Nu a avut curajul sa-si recunoasca greseala.
Cand m-am ridicat sa spun toate astea am fost aratata cu degetul ca era o blasfemie ceea ce facusem: au avut grija sa-mi dea o sanctiune de la Resurse Umane pentru comportamentul meu nesabuit iar colegii mei au fost siliti sa dea cu subsemnatul daca sunt de acord cu mine sau nu. Unii erau pur si simplu ignoranti. Deviza lor era la ce bun sa te "rascoli" ca oricum nu se face nimic. Altii depindeau prea mult de job ca sa-si poata arata inversunarea. Putini isi cunosc drepturile ca angajat. Daca toti avem atitudinea asta inseamna ca ne meritam umilirile la care suntem supusi. Pur si simplu 1 an de zile ni s-a ingradit dreptul de a vorbi liber.
Trebuia sa fim cat mai mierosi cu colegii indiferent daca respectivii faceau greseli una dupa alta si ne afecta activitatea. Mail-urile interne trebuiau date de asa maniera incat sa nu cumva sa indraznesti sa ai vreun cuvant de spus impotriva colegului chiar daca erai indreptatit s-o faci. Daca primeai o palma trebuia sa intorci si celalalt obraz. Desi induram cu stoicism astfel de incurajari ni se promitea: cu siguranta cei care au calcat stramb vor fi sanctionati. Dar niciodata nu s-a intamplat asa ceva. Un astfel de stil era practicat in mai multe departamente. In final "buba" se spargea tot intre colegi desi cheia rezolvarii tinea de management. Erai impins sa urmaresti greselile colegilor si sa atragi imediat atentia pentru a se escala cazul. Cu alte cuvinte: prinde-l la cotitura si arde-l! Nu conta ca volumul de munca al colegului era la fel de mare ca si al tau. Inevitabil apareau greseli.
In primul an (2008) am muncit sa fiu fruntasa in fata fostului team-leader dar eforturile mele au fost de prisos deoarece si-a dat demisia. Cu siguranta motivele lui erau bine intemeiate. Desi am fost propusa sa ocup locul lui au preferat sa aduca un om din afara doar pentru ca se cunosteau din alt job anterior. Ma bucur ca s-a intamplat asa. Persoana care trebuia sa ocupe postul trebuia sa fie dispusa sa accepte orice umilire. Sa fie incapabila de a lua atitudine in fata managerului. Din "pacate" aceste abilitati nu sunt mentionate in CV-ul meu. Picam cu brio.

Ieri a fost ultima mea zi in care imi faceam simtita prezenta. Am fost pentru a-mi lua ramas bun de la colegi. In fond, de ei mi-a parut cel mai rau. Am fost placut surprinsa de reactia unora referitor la plecarea mea lucru pentru care le multumesc din tot sufletul. Dar satisfactia este mult mai mare cu acest pas facut desi majoritatea aveau in minte numai cuvinte de compasiune pentru mine. Stresul este ca o perdea pe retina o data inlaturat vezi lucrurile intr-o alta lumina. Am inceput sa gandesc altfel chiar daca primul meu instinct a fost ca nu sunt buna de nimic. Ca sa obtin alt job va trebui sa plec iar de la zero ca sa dovedesc din nou ce pot. Obositor. Daca nu lucrezi din placere restul se tranforma intr-un chin. Spre surprinderea mea, "somera" fiind, am descoperit ca mi-a crescut nivelul de estimare a capacitatii mele intelectuale. Suna bine sa devin un Liber Profesionist al modului meu de gandire si exprimare.

Am plecat cu fruntea sus! Mi-a placut! Credeam ca o sa plang dar nu s-a intamplat. Doi ani mi s-au parut o vesnicie. Stresul are datoria de a te imbatrani. Ieri a fost primavara in sufletul meu...