sâmbătă, 27 februarie 2010

Unde este "acasa" ?

Ai simtit vreodata ca nu apartii locului? Eu da. Simt asta tot timpul. Nu stiu unde imi este locul. Nicaieri nu ma pot simti "acasa" si asta doare enorm de mult. Zi de zi si noapte de noapte traiesc ca si cum astept ceva. Astept sa simt ca acolo oriunde ar fi asta va fi "acasa". Si ma tem zilnic ca poate casa mea nu este nicaieri. Ma tem ca linistea la care tanjesc nu o sa vina niciodata. Nu simt ca duc o viata normala, ca o traiesc ca atare si cu bune si cu rele. Oare care o fi adevaratul raspuns?
De ceva vreme ne dorim sa plecam din Romania pentru totdeauna. Am peste 1000 de motive pentru aceasta decizie si acest lucru imi prelungeste si mai mult agonia pentru ca nu stiu daca vom reusi cu adevarat sau nu. Nu vreau sa nutresc la asa ceva de fiecare data pentru ca daca lucrurile nu ar iesi cum ne-am astepta m-ar demoraliza total. Incep sa am o mare fobie in a-mi dori unele lucruri, pentru ca daca se intampla sa am acel "ceva", cu siguranta ar veni si dezavantajele si nu stiu cat de mult m-ar afecta acestea, daca as putea sa le depasesc sau nu.
Acu 2 ani am fost la Viena si am gustat un pic din ce inseamna sa ai o viata relaxata, linistita. Sa te plimbi intr-un oras curat, frumos, civilizat, sa te bucuri de arhitectura orasului sa profiti de infrastructura si sa te poti deplasa in orice colt fara a-ti face nervi in trafic si fara a te imbulzii in "ratb". E un contrast izbitor intre acei oameni si noi. Fete senine, odihnite, sanatoase aproape fara griji. Si chiar daca ar avea griji cu siguranta ar trece cu brio peste ele. Oare sunt egoista daca imi doresc sa ne fie mai bine?! Aici in Romania este o adevarata cursa in a munci si a aduna cat mai multi bani incat uiti total de ce inseamna cu adevarat sa traiesti. Nu inteleg de ce ne dorim in continuare sa traim in mizeria asta?! Imi pare rau ca la Viena ne-am comportat ca "gura-casca" si am fost intr-un adevarat maraton pentru a vizita cat mai multe muzee in loc sa ne relaxam cu adevarat. Nu credeam ca acea liniste a orasului ma putea agasa in asa hal pentru ca nu sunt obisnuita sa stau intr-un loc fara griji. Daca as sta intr-un asemenea oras mi-ar fi greu sa ma adaptez din acest punct de vedere pentru ca aici in Romania este o lupta de supravietuire pe cand in afara trebuie doar sa-ti traiesti viata pur si simplu. Muncesti si acolo intr-adevar, viata e scumpa de asemenea dar la sfarsit de zi nu ma intorc intr-un bloc comunist, nu fac 2 ore in trafic pana acasa unde ajungi sa faci un dus sa mananci si sa te culci; nu stau cu teama ca huliganii de peste drum imi vor da in cap, stiu ca taxele platite nu se duc in buzunarele tuturor guvernantilor, pot alege sa ma plimb in parcuri, sa vad istorie la tot pasul. Evident ca nu o sa fie totul roz, exista coruptie oriunde as decide sa stau dar la o scara mult mult mult mai mica. Imi vine sa le dau un dos de palma celor care afirma "crezi ca in alta tara o sa-ti fie mai bine?" Tu ce crezi? Aici pentru ce stau? Sanatatea, invatamantul, justitia sunt la pamant! Pentru ce sa inghit atata hotie?! Doar asa..pentru simtul civic...nevoia de a ma simti patriot?! Sa muncesc ca un bou sa-mi fac credit sa-mi cumpar un apartament sa muncesc in continuare ca un bou pentru achitarea creditului sa fac copil sa-l dau la o scoala/liceu/facultate unde carte nu se mai face demult timp. Si chiar daca se face ce lucreaza dupa? Sta somer sau alege sa lucreze in invatamant pentru ca ii place pe un salariu derizoriu de 1200 lei. O sa renunte la placerea lui pentru ca nu se poate intretine. Ajunge sa se reprofileze pe ceva profitabil dar din pacate nu-i va placea ce va lucra. Va ajunge sa munceasca ca si parintii..ca un bou si sa-si ia cu credit o masina si un apartament.
Parintii si prietenii se pot vizita. Nu imi voi sacrifica viata pentru ei, e dreptul meu sa aleg sa traiesc cum vreau eu..cum simt! Romania are nevoie de foarte multi ani ca sa aleaga drumul cel bun si din pacate eu nu am timp sa astept asta.

marți, 23 februarie 2010

Somer: bine sau rau???

De cand mi-am dat demisia primesc de la prieteni/cunostinte/fosti colegi aceeasi intrebare si incepe sa ma irite destul de mult. Prin urmare, m-am gandit sa raspund tuturor curiosilor la intrebarea ce sta pe buzele tuturor: "Cum este sa fii somer?"
Rad un pic cand ma gandesc ca o astfel de intrebare imi este adresata sub diferite forme: din politete "Ce ai mai facut?"- adica un somer nu mai prezinta interes pentru o conversatie amicala ce are totdeauna ca punct de plecare/incheiere locul de munca; usor ironic zambind cu dintii aranjati ca la taraba in piata...albi stralucitori si ascutiti, de genul "Eu am job ce bine de mine", din compasiune "Si cum te simti de cand nu mai lucrezi?" -apreciez compasiunea dar folositi-o in doze mai mici deoarece nu am de gand sa ma sinucid; din invidie "Ce viata!!!" etc.
Vreau sa calmez spiritele mai mult sau mai putin incinse si sa va spun: Don't Worry and Be Happy for Me! Apreciez toate intrebarile voastre si vreau sa precizez ca de cand nu mai lucrez IQ-ul meu nu a scazut, din contra, pot intretine conversatii si mai vaste, diversificate deoarece eliberarea din gheara muncii iti deschide noi orizonturi, inveti sa recastigi si sa simti beneficiile relaxarii, adopti un stil de viata sanatos chiar incepi sa faci miscare si sa te gandesti serios la sanatatea ta. Exista mai nou o expresie care imi place foarte mult to think outside the box - asta inseamna sa fii liber!
Si am un raspuns si pentru cei care imi servesc replicii de genul "Da mha dar tu ti-ai permis" : orice angajat cu un minim de creier nu se avanta cu capul inainte la zeci de credite si pe urma isi baga unghia in gat cand vad ca sunt obligati sa stea la serviciu doar din motive financiare. Cunosc oameni care o duc de pe o zi pe alta si nu au o astfel de povara in spate.
Invata sa te mobilizezi un pic , fi ambitios si doreste-ti mai multe de la tine. Chiar si cu responsabilitati financiare poti pleca la mai bine. Intr-adevar, momentul de fata nu este unul prielnic pentru a-ti schimba job-ul dar asta nu inseamna ca totul e o cauza pierduta. Banii nu se castiga doar daca stai 10 ore cu fundul lipit de scaun si cu ochii prelinsi pe monitor.
Solutii exista nu trebuie decat sa indrazniti acolo unde nici nu ati visat sa pasiti vreodata!

Sau preferati sa asteptati si "Sa traiti bine!" ?

luni, 22 februarie 2010

Call me....Addicted!

Acu 2 saptamani vroiam sa tin o intreaga predica despre mania Facebook. O manie ce a atins absolut toate cunostintele, toate rudele, toti prietenii, toti colegii etc. Nu reuseam sa inteleg nevoia de a te inscrie pe un astfel de site. La ce bun? Ca sa nu mai zic ca cireasa de pe tort consta in jocurile Facebook- FarmVille, Cafe World, Petville, Fishville etc. Ce se intampla oameni buni? Unde ajungem? Trebuie sa fim cu picioarele pe pamant nu sa ne facem o viata virtuala ce consta in cafenele si ferme. Cum poti petrece atat timp in fata calculatorului??
Ei bine vreau sa demonstrez ca totul e o prostie si ca inscrierea la astfel de jocuri ma va lasa la fel de indiferenta cum eram si inainte. Addicted? Who? Me? No way!
Prin urmare au trecut 3 zile si viata mea se desfasoara in urmatorul mod:


ora 10:00: Cafe world - trebuie sa am grija sa am cat mai multi clienti. Cum sa fac asta? M-am documentat pe google: trebuie sa caut cat mai multi vecini...sa schimb decorul mai des...sa vizitez vecinii...sa am cafeneaua deschisa non-stop pentru a-mi creste rating-ul! Cu cat rating-ul este mai mare cu atat voi avea clienti mai multi.

Ora 12:00: pranzul servit o data cu clientii de la Cafe World. Eu mancam real si ei...ireal!Caut disperata prieteni. Vreau prieteni!!! Ii ador..ii iubesc...sunt prietena tuturor...cu cat am mai multi cu atat imi merge mai bine cafeneaua! Nu intelegeti? Acceptati-mi mai repede request-ul si fiti vecinii mei! O sa fiu o buna vecina o sa vedeti!

Ora 16:00: febra mare in cafenea: ce mancaruri sa mai fac ca sa fie totul cat mai profitabil?! Am de ales intre mai multe feluri de bucate: trebuie sa te uiti la timpul pe care il are pana la coacere si cati bani faci din servire. Am un singur sclav...pardon...ajutor care nu se misca destul de repede in servirea clientilor si din cauza lui pierd bani. Imi trebuie un al doilea angajat! Offf..pentru asta trebuie sa avansez catre urmatorul nivel!

Ora 17:00: in continuare fac search pe Google pentru tips and tricks! Am luat-o razna deja! Mai spal o farfurie in viata reala si o plita murdara la cafenea!Apoi rasfoiesc de n ori cartea de bucate...ce sa mai gatesc pentru a-mi face profit si sa-mi pot decora dupa bunul plac cafeneaua.I'M A LOST CAUSE! I know!

Ora 23:00: Am atins apogeul! Am gasit un soft CheatEngine....nu cred ca mai este nevoie sa detaliez! Scopul scuza mijloacele, nu? Machiavelii a fost un geniu cand a spus-o asa ca de ce sa nu se aplice si la mine? :)Oricum nu am folosit aplicatia. Trebuie sa izbutesc prin propriile forte!

Si acum cand scriu am in background cafeneaua. In 4 ore mi se face supa franceza de ceapa si daca nu o servesc la timp..a doua zi face penicilina. Nu-mi pot permite o astfel de pierdere!

Halal demonstratie am facut, nu?:) O intrebare de 100 coins: oare ce visez noaptea?!













PS: viata mea s-a terminat :) -->