Postări

Past, Present, Future

​ ​    Uokey! Here I go again. Babbling and rambling like an old washing machine fully affected by calcareous water still wanting to go ahead to clean those wanna be pristine thoughts by softening them with some brainy waves activity.    Sometimes a  few spikes will reborn and my inside only bulb with light on with a few more ideas. In this modern times my bulb doesn't waste much energy  and most probably that is not a really good idea. I understand that is cost effective but not everything needs to be downsized for more gains or for the economy. You need an effervescent energy  from your own bulb to make you boil under your own skin, inundating you with wants and needs darkening your  vicious circles, sizzling your neurons like butter in a small pan awaiting for some light seasoning so your existence will be a little more flavored.  This buttering experience would eventually melt you down and cause a stirring sensation within you that will make your own self rise above the

Notes to myself and for everyone who's bored

​ ​​ I always thought writing in my own language, after living many years outside Romania, felt so unattainable. I'll substitute Romanian words with English words and I wouldn't know what I want to say in the end. Don't get me wrong I don't have much fluency to exercise such a desire but..still dreaming about writing something, a book perhaps?! Ha! Look at me already dreaming of  the appearance of such a book...my book. Yep, nonsense that's what it is. Why not a leaflet to post it to my neighbors instead?! Much attainable, right? I always always felt deep inside me a real hunger for writing.  Sometimes I come up with pretty good chunks of phrases, expressions or crazy ideas. I would have loved to dive into them but I would get lost. I am not very good at inventing stories nor did I try. But every time I want to write something I get stuck. Tried recording my own voice but it felt weird, strange, like that voice is not mine or it didn't feel authentic enou

Intrebare

Mai citeste cineva blogul meu? Sa stiu daca il bag la "renovare" sau ba :). In Olanda nu mai sunt, in Europa nici atat. Hai ca am chestii de spus. Lasa un comment mai jos.

Stuff for sale (Edit: all the items have been sold!)

http://imgur.com/a/wEtrD   (Clothes dryer Beko) http://imgur.com/a/lGXMl (Washing machine Indesit) http://imgur.com/a/F7C6P (Ikea Pax wardrobe) http://imgur.com/a/jPnX4 (Living room couch) http://imgur.com/a/9uAEU (Living room couch) https://imgur.com/a/kxnkr (Whirlpool refrigerator + Indesit oven) https://imgur.com/a/DiCk9 (Whirlpool microwave) https://imgur.com/a/pb0Xg (Singer sewing machine) https://imgur.com/a/OrCzw   (Ikea desk) https://imgur.com/a/Uqw1o (Ikea mattress) http://imgur.com/a/APnrc   (Kia Ceed) http://imgur.com/a/ndAog   (donating tree) I am also giving way, for free: plants, carpets, Ikea nightstands and Ikea book shelves. Transportation is not included.  If you are interested in anything just sent me an email at cristina@ionica.eu

De Craciun fi mai bun...

    De Craciun nu trebuie sa ne intereseze cadourile. Nu! Important este sa petreci Craciunul cu cei dragi tie, cu catelul si purcelul (asta daca nu l-ai taiat deja), sa nutresti sentimente mai bune pentru vecinul cu care te-ai certat un an intreg, sa zambesti muraturei de la Posta, sa saluti zgripturoaica care s-a tot plans ca nu stii sa dai buna ziua,  sa te impaci cu rudele rebele, sa-ti indrepti privirea catre cei nevoiasi ca pana acum te-a durut in cot.    Sa nu cumva sa te bucuri de cadouri ci mai degraba sa ranjesti apocaliptic cand oferi unul. Nu e important domne sa dai ci sa primesti. No, bine! Faceti cum vreti dar Craciunul este de fapt despre cadouri! Alea pe care le primesti!  Despre mancarea buna ce se face  o data pe an, de cozonacii aburinzi a caror mireasma inconjoara toata casa, de piftia tremurata, de muraturile delicioase ce insotesc friptura, de sarmalele servite cu mamaliguta. Si cate si mai cate. De Craciun este vorba de impodobitul  bradului  (da, ala natural s

Insomnia- Timpul trece si somnul nu mai vine!

  Se apropie ora de culcare. Desi nu simt ca mi-ar fi somn totusi casc de ceva minute bune. Pare a fi un semn bun si de fiecare data, ma las pacalita. Imi las usor storul la jumatatea ferestrelor pentru a nu face bezna in toata camera. Nu suport sa fie atat de intuneric. Cateodata am senzatia ca vad monstrii sub forma unor umbre ce se ascund pe dupa perdea. Ma asez usor in pat, incerc sa-mi gasesc pozitia. Cica, de la 16 saptamani de sarcina, nu este bine sa stai pe spate ci ori pe stanga ori pe dreapta. Imi modelez cu migala dopurile, le rotesc bine intre buricele degetelor  si le asez pe fiecare, ca intr-un ritual bine stabilit, una in urechea stanga si una in urechea dreapta. Niciodata nu am facut invers. Incerc totusi sa stau pe burta pentru cateva minute cu mainile impreunate pe piept pentru a-mi simti respiratia. A. se aseaza si el, nu are probleme cu somnul. Nu stiu cum face sa adoarma in 5 minute. Il invidiez. Nici cand aveam zilele ocupate nu reuseam sa adorm in 5 minute. Ma

Atacul de panica (2)

   Atacurile mele de panica nu s-au oprit in acea saptamana din iulie. Ele au continuat sa se strecoare din cand in cand, de obicei seara cand esti mai obosit si totodata mult mai vulnerabil. Cateodata imi propun sa nu stau sa rezolv sau sa gasesc explicatii la diverse intamplari ce s-au petrecut recent sau acu 10 ani caci este o investire a ultimelor resurse emotionale pe care abia de le mai ai dupa o zi lunga. Mai intai sa am o noapte cat de cat buna si introspectia poate continua si la lumina zilei cand mintea imi este mult mai limpede si treaza. Bineinteles, nu totdeauna reusesc asa ceva si uneori mai cred in zicala: "noaptea e un sfetnic bun".     Tin minte ca in nebunia Brexit-ului (inainte si dupa) incepusera fel de fel de stiri ce raportau actiuni xenofobe (caci mass media este un imens agregator al fricii ce aduce audientele dorite) printre care si vandalizarea unui magazin romanesc de undeva de prin Anglia. Iti trebuie o singura scantaie pentru a se