Atacul de panica (2)

   Atacurile mele de panica nu s-au oprit in acea saptamana din iulie. Ele au continuat sa se strecoare din cand in cand, de obicei seara cand esti mai obosit si totodata mult mai vulnerabil. Cateodata imi propun sa nu stau sa rezolv sau sa gasesc explicatii la diverse intamplari ce s-au petrecut recent sau acu 10 ani caci este o investire a ultimelor resurse emotionale pe care abia de le mai ai dupa o zi lunga. Mai intai sa am o noapte cat de cat buna si introspectia poate continua si la lumina zilei cand mintea imi este mult mai limpede si treaza. Bineinteles, nu totdeauna reusesc asa ceva si uneori mai cred in zicala: "noaptea e un sfetnic bun".
    Tin minte ca in nebunia Brexit-ului (inainte si dupa) incepusera fel de fel de stiri ce raportau actiuni xenofobe (caci mass media este un imens agregator al fricii ce aduce audientele dorite) printre care si vandalizarea unui magazin romanesc de undeva de prin Anglia. Iti trebuie o singura scantaie pentru a se aprinde apocalipsa anxietatilor iar la mine a venit sub forma unui atac de panica. Imi inchipuiam cum majoritatea minoritatilor din Anglia, Belgia, Olanda, Germania, etc vor avea de suferit intr-un fel sau altul. Eu locuiesc in Olanda si credeam ca cine stie ce napasta mi s-ar putea intampla. Adevarul este ca de 5 ani de cand sunt aici nu mi s-a intamplat nimic discriminant si nici nu am auzit povesti oripilante. Bineinteles, daca nu mi s-a intamplat mie nu inseamna ca evenimente neplacute nu exista dar nu cred ca se intampla atat de des pe cat suntem lasati sa credem.
    Mai citisem si intamplarea cu un englez ce a lovit pe strada cu o stinghie, un spaniol pentru simplul motiv ca acesta nu vorbea in engleza. Nu va dau link-ul si nici nu incercati sa cautati povestea. Nu vreau sa propag frica printre alti anxiosi. Ideea este ca acte xenofobe, rasiste s-au intamplat dintotdeauna. Nu este o noutate. Doar ca acum suntem conectati atat de usor la orice sursa de stiri, toti avem un telefon, oricand poti filma o scena violenta intr-un oras si sa-l pui pe Youtube (desi, de ce ai face asa ceva nu pot intelege). Pe facebook (si nu numai) intri in contact fara sa vrei cu tot felul de stiri. Nici nu trebuie sa dai like la o anumita pagina. E de ajuns ca un "prieten" din lista ta sa dea share la cine stie ce minunatie.
    Toate aceste articole, evenimente 'senzationale" adunate intr-un singur loc, pe internet, iti creeaza iluzia ca umanitatea a luat-o razna, ca nimic nu mai merge, ca toti se urasc si se omoara intre ei. Ti-ar fi si frica sa iesi pe strada, nu? Devine din ce in ce mai greu sa descoperi surse credibile de stiri, unbiased. Anxietatea ta se hraneste enorm din ceea ce vede si ceea ce citeste. E in natura noastra sa cautam astfel de orori pentru ca traiesti sentimentul ca undeva, cumva, te poti feri de ele. Faptul ca le traiesc altii pe pielea lor, te face sa te simti protejat acolo unde esti: in pat, la birou sau in parc. Cauti cu mare ardoare o explicatie logica la ce se intampla: "Nu se poate sa-l fi lovit pe spaniol doar pentru atata lucru?!". Mintea noastra e facuta sa se axeze pe povesti negative pentru a ne asigura supravietuirea iar acest lucru nu mai este de foarte mult timp necesar. Daca intri intr-un magazin si vanzatoarea iti aduce vreo ofensa, tu acasa vei rumega la acest aspect mai rau ca o rasnita de cafea. Iti va parea rau ca nu ai reactionat cumva sau ca nu ai putut produce pe loc o replica pentru a-i da peste nas. Nu va conta ca ai mai intrat in alte 6 magazine si ai fost tratat(a) minunat; tu vei ramane blocat pentru cateva ore bune sau zile (depinde de nivelul de anxietate la care esti predispus) pe partea negativa.
    La un moment dat, va trebui sa nu mai punem atata rezistenta naturii umane, nu este ceva ce putem schimba dar putem gasi o cale de a ne pastra in creier, pentru mai mult timp, experientele pozitive. Experientele pozitive sa fie mult mai numeroase decat cele negative. Iar pentru asta va propun sa cititi un articol ce explica mai bine anumite concepte:
http://www.theatlantic.com/health/archive/2013/10/how-to-build-a-happier-brain/280752/