Postări

Se afișează postări din mai 1, 2011

Treburi si poze

Imagine
Astazi a fost pentru prima data in care am pornit aerul conditionat in masina. Au fost 29 de grade si toti localnicii erau imbracati de parca se duceau la plaja. Numai eu fierbeam in ghete deoarece restul incaltamintei este la bagaje si bineinteles ca nu am acces momentan. Am reusit sa cumparam toate materialele necesare pentru ca maine sa se poata lucra la casa. Tot maine ne si mutam si va incepe o noua runda de asamblat diverse, maturat, spalat, curatat, aranjat si in final DORMIT! Astazi in Ikea am asistat la o scena destul de violenta dintre doi olandezi (sot si sotie). Se pare ca ea nu dorea sa intre in masina iar el o tot forta si o impingea. Ea avea si un dezavantaj: era in carje. Deznodamantul nu-l stiu deoarece incercam sa nu fiu gura casca. Am ignorat cu o oarecare parere de rau pentru ea dar in final ei s-au luat..deci la pachet au venit si astfel de momente din pacate cam tolerate! Si acuma sa va mai pun niste poze:

So, Back to Amsterdam

Imagine
Imi pare rau ca nu am scris aseara dar eram foarte obosita. A fost un du-te vino continuu deoarece nu am putut sa ne instalam imediat in noua casa. Cine a stat acolo a plecat cu tot cu parchet. A luat pana si suporturile de la becuri. Probabil ca nu s-a inteles cu Compania Imobiliara, in a i se plati investitia. La ce costuri exista cu siguranta si eu procedam la fel, mai ales daca ma mutam intr-un loc similar. Am vazut casuta noastra. Foarte spatioasa. Are 2 etaje. La parter: sufrageria, bucataria, o toaleta de serviciu, o debara sub scari iar in spate gradina. La etajul 1: 3 dormitoare si o baie. Iar la etajul 2: podul. Doar bucataria este mobilata. In restul totul este gol. Duminica vine un gigel sa ne puna parchet iar pana atunci vom sta la un hotel. Astazi a fost la fel, o fuga du-te vino deoarece trebuia sa umblam dupa mobila si ce ne mai trebuie prin casa. Trebuia sa ne gandim la ce este strict necesar macar pentru primele 2 luni deoarece dpdv financiar costurile sunt mari i

Popas in Germania, Weibersbrunn

Astazi am condus 1200 km. Dadeam mesaje tuturor: acum suntem Ungaria, acum suntem in Austria, acum suntem in Germania :). A fost un drum mai odihnitor deoarece am mers numai pe autostrazi, fiecare cu 2, 3 sau 4 benzi. Era interesant de urmarit disciplina din trafic. NU exista sa vina o masina si sa-ti bage flash-uri in fata ca sa te misti din calea lui. NU conta ce masina avea respectivul: BMV, Porsche, Viper...asteptau sa te dai la o parte sau pastrau distanta. Oricum nu exista ideea sa ocupi de al naibii ultima banda si sa mergi cu 80 km/h. Nu mergeai cu viteza maxima lasai pe altul. Nu am vazut un gunoi aruncat din toate masinile existente acolo. Foarte multe tiruri, carduri de tiruri, pe autostrazile din Ungaria erau f multe de Romania dar pe masura ce ne indepartam erau din ce in ce mai rare. Era hilar de vazut cum un tir se angaja sa depaseasca alt tir...parca erau niste geriatrici. Bineinteles ca era f greu sa depasesti si sa incerci sa reintri in formatie. De asemenea foarte mu

Ultima noapte in Romania

Dupa lupte seculare cu ambasada Olandei am ajuns in sfarsit in Arad.Drumul pitoresc, ca de obicei. Avand in vedere ca am la dispozitie doar 5 ore de somn, ma rezum in a puncta cateva lucruri: Drumul a durat 8 ore si 30 de minute: surprinzator, carosabilul a fost pe o scara de la 1 la 10..sa zicem 8 cu indulgenta numarul de tiruri intalnite pe contrasens: fara numar. Spre seara reprezentau un adevarat spectacol datorita farurilor colorate care aproape te orbeau. Daca aveam unul in fata noastra era ideal deoarece ne arata drumul. in ultimile 2 ore am mers insotiti de o ploicica destul de puternica ceea ce ne-a incetinit din mers si evident ne-a afectat vizibilitatea. in comune depasit limita maxima cu 20-30 km/h mai ales pe ultima suta de metri deoarece ne-am tinut in coada unui tirulet. Am zis ca daca intra vreun nebun in depasire pe contrasens tirul va actiona ca un scut pentru noi. gps-ul pe Nokia 5800 Xpress Music merge impecabil. popas facut la intrarea in sibiu: papat un sandivis,

Ultima noapte in Bucuresti

Inainte sa purcedem la gasirea jobului ce ne va duce departe departe (vreo 2200 km ani "lumina" :D) nu-mi inchipuiam ca pregatirile vor fi atat de complexe, obositoare si stresante. Imi imaginam ca totul se va intampla de parca am fi plecat intr-o lunga calatorie de vacanta. Totul va fi foarte relaxant si sigur. A piece of cake cum ar spune englezii. Dar pana nu experientezi nu inveti. Pana nu testezi pe propria piele nu traiesti cum trebuie sentimentul emigrarii. Sentimentul ca de maine vei incepe un nou capitol din viata ta. Visul nostru s-a transformat in realitate. Am pupat o broscuta si totul s-a transformat intr-un buchet imens de lalele. Si nu orice lalele...ci in lalele de Olanda. O aventura incredibila din punctul nostru de vedere, o aventura sociala si culturala. De genul, permiteti-mi sa fac o adaptare proprie, " daca voi (=Romania) nu ma vreti , eu..plec". Revenind la expresiile ce incep cu "O": O provocare sa inveti olandeza. O provocare sa d