sâmbătă, 6 aprilie 2013

Seinfield

    Nu cred ca voi putea vreodata sa ma satur de Seinfield. De fiecare data cand am o problema ce-mi accentueaza anxietatea  spun ca am o problema Seinfield. Acest tip de problema este total nesemnificativa, aparent. O chestie minora cu mare incarcatura emotionala. De exemplu:

 Ce fac daca posta imi distribuie, atunci cand nu sunt acasa, pachetul la vecini?
 Cum fac eu sa interactionez cu vecinul? Ce sa spun? Ce sa fac?
 Cand sa ma duc? La ce ora?
 Pot sa aman?
 Pot sa conving pe altcineva sa se duca?
 Sa vorbesc cu vecinu in engleza sau sa o balbai pe olandeza?
 Ce cuvinte sa spun?
 Sa nu ma duc deloc si in final sa apara el la usa mea cu pachetul?   
 Sa sun la posta si sa cer inca o data redistribuirea pachetului la mine acasa?
 Sa fac o plangere la posta deoarece regulamentul spune ca daca nu esti acasa va incerca a doua oara sa-ti distribuie pachetul si daca vrei sa nu fie distribuit la vecini trebuie sa bifezi nu stiu ce pe nu stiu unde?
 Sa fac tot posibilul sa stau acasa atunci cand stiu ca trebuie sa primesc un pachet?
Sa comand cand mai putin posibil de pe internet? etc.
M-am gandit si pana la faptul de a-mi crea o cutie mare postala ca sa-mi incapa orice colet!!!:D



 Anxietatea te face sa te porti ilogic, irascibil si efortul cel mai mare pe care il depui este de fapt amanarea cat mai mult al momentului in care eu voi da cu ochii de vecini! Este uimitor cate intrebari iti poti pune in cateva secunde, nu? Pe moment imi dau seama ca fac din tantar armasar dar problema este ca nu ma pot opri din a-mi creea astfel de ganduri.
 Si va puteti imagina cat de extenuant poate sa fie un astfel de episod! Ce fac daca in aceea zi am mai multe probleme de tip Seinfield? Nici nu trebuie sa iei contact cu cineva te poti gandi tu singur la o sumedenie de "incidente" care te pot coplesi in orice moment al zilei. Seara e mai rau deoarece esti deja obosit si creierul tau nu mai are energia de a te mentine echilibrat printre atatea ganduri. De multe ori decid sa ma decuplez de la orice gand.
 Oricine imi poate spune:  "Ce mare filozofie sa te duci pur si simplu si sa-ti ceri pachetul?" Eeee...mare filozofie sa poti face un astfel de pas! Avand in vedere fluxul de intrebari ce rasare in mintea mea de parca as fi o masina de facut popcorn incepe sa fie oarecum de inteles de ce nu ma pot misca din mediul meu si sa patrund chiar si pentru o secunda intr-un mediu total strain. Cheia de a depasi situatia este de a te familiariza cu ea. Dar sa fim seriosi. Ce sa fac? Sa comand orice de pe internet si toate pachetele sa-mi fie distribuite la vecini???

 La Seinfield observ ca orice problema este tratata intr-un anume stil, de genu, facem cu totii haz de necaz desi in realitate toti ne confruntam cu situatii "Seinfield". Observ angoasele si anxietatile fiecarui personaj in parte si dintre toti cel mai relaxant personaj pare a fi Kramer iar cel mai problematic este George.

  Alta problema de tip Seinfield: trebuia sa ma duc la cursurile de olandeza. Uitasem ca ora fusese mutata in alta zi si o data cu asta si sala a fost mutata. Cand am ajuns am deschis hotarata  usa de la sala total convinsa ca acolo se va desfasura cursul. Evident ca am dat peste o alta profesoara dar pentru cateva secunde am considerat-o pe ea intrusa si nicidecum pe mine. Am intrebat-o ce e cu ea acolo? Si eram la fel de convinsa ca aflarea ei acolo era o chestie  de moment. Am intrebat-o daca ma pot aseza oricum pana isi termina ea ce avea de facut. Mai era un student care  era totusi la locul si momentul potrivit. Profesoara era in continuare nedumerita de interventia mea asupra locului si de faptul ca eu ii dadeam voie sa se afle acolo. Incepusem sa fiu nervoasa de reactia ei. Si am intrebat-o direct: Why are you looking at me so suprised??? :)) Dupa asta mi-a picat fisa ca eu de fapt gresisem sala iar monopolul meu asupra evenimentului era scapat de sub control. Mi-am cerut scuze si am iesit oarecum rusinata din sala. A devenit extrem de comic momentul atunci cand am decis sa-i povestesc lui A. Am ras cu atata pofta incat nu am mai analizat nivelul meu de anxietate. Pana la urma avem nevoie de situatii hilare in viata noastra chiar daca suntem sau nu personajul central al acestora.

   Eu spun la chestiile astea care se intampla in viata fiecaruia, probleme de tip Seinfield. Ar fi ceva daca le-as putea ecraniza....



Poate va intrebati ce fac cu pachetele? L-am convins pe A. sa se duca in locul meu! Nu m-am blamat pentru acest lucru iar asta e foarte important pentru anxiosi. Sa nu dai vina pe tine pentru ceea ce nu poti face!

                                 

                                             after all.... tomorrow is another day!

marți, 19 martie 2013

Hallo Hallo

    Se simte ca nu am mai scris de un car de ani  deoarece imi vine tare greu inspiratia. Incerc sa-mi gasesc in ceva muza, mi-am pus o serie de melodii vesele, triste..poate poate iese ceva. Dar nimic. Sunt ca o fantana fara un strop de apa proaspata. Ciudata propozitie mi-a iesit cu fantana. Ieri am implinit 30 de ani si am fost din ce in ce mai obsedata de aceasta inevitabila varsta. Oare chiar asta se afla in inconstientul meu? Faptul ca sunt o fantana fara strop de apa proaspata??  Neahh..trebuie sa forjam mai adanc dupa apa! Sa ma tina pana la 100 de ani!
    Chiar m-am documentat pe net despre aceasta criza a varstei de 30 si am gasit cateva rezultate:


Criza de la 30 de ani și semnele care o prevestesc, 12 semne care prevestesc criza varstei de 30 de ani, Cui i-e frica de varsta de 30 de ani?, Femeia lui Balzac si criza femeii de 30 de ani.... si lista continua! Spre finalul paginii de google dau de fapt peste "Criza economica"..pana si internetul e misgoin :P

Printre atatea articole am incercat sa gasesc cateva cuvinte motivationale. Sunt de acord cu toate si ma bucur sa ma regasesc printre ele:
 
 " Daca la 20 de ani,  experimentezi, testezi, „gusti” din ceea ce crezi ca iti place, la 30 de ani nu mai pierzi timpul si iti iei de pe raftul vietii exact ceea ce ai nevoie si-ti place." 

 „Femeia este ca timpul, eterna, proaspata, frumoasa, este perpetuarea speciei, mentinerea vietii. Deci nu are varsta, ci doar exista, avand cea mai frumoasa sarcina din Univers.” (Balzac) (cred ca aici multe femei deja stramba din nas)

 "începem să avem o percepţie mai realistă asupra timpului, învăţăm să-l preţuim mai tare pentru că îi cunoaştem mai bine valoarea şi să ne ghidăm după deja clasicul adevăr că nu-i bine să pierzi vremea. Acţionăm realmente, nu mai trăim în expectativă, facem ca lucrurile să se întâmple mai repede, mai eficient, mai viabil."
 
...pe de alta parte ma bucur ca semnele (partile negative) ce descriu aceasta criza nu se regasesc si la mine. Cel putin nu sunt deloc atat de pregnante. Singura chestie care o vad spectaculoasa este faptul ca nu ma simt deloc sa am 30 de ani. Ma simt juma adult, juma copil..si multi imi spun ca asta e de fapt minunat. Sa ai 30 de ani si sa nu simti ca ii ai! 
 
Dar dintre toate lucrurile inspirationale nicaieri nu am gasit cele mai frumoase cuvinte, cuvinte ce mi-au fost spuse de Alex:
 "Gandeste-te ca de cand te-ai nascut, Pamantul a facut de 30 de ori inconjurul soarelui"
 
 
 

























ps: daca va plangeti de fontul cuvintelor. Nu am ce-i face! Faceti o plangere la e-blogger!Sau apasati in acelasi timp tasta CTRL si tasta + (din dreapta tastaturii)
 
12 semne care prevestesc criza vârstei de 30 de ani

Citeste mai mult: adev.ro/mj8cav
 
12 semne care prevestesc criza vârstei de 30 de ani

Citeste mai mult: adev.ro/mj8cav
  

duminică, 13 ianuarie 2013

Revista presei (1)

 In fiecare saptamana imi propun sa fac o rubrica cu articolele interesante pe care eu le citesc si imi doresc sa le impartasesc cu cei care imi citesc acest blog.  De ce? Pentru o mai buna vedere a lucrurilor si din perspectiva altora, pentru ca multi v-ati saturat sa scoateti din ziare mediocre articole ce merita atentia noastra si nu in ultimul rand pentru ca sunt informatii extrem de interesante. Lucruri nestiute si putin mediatizate pe la televizor.

Saptamana asta am citit urmatoarele:

1)O zi intreaga a fost  dedicata regizorului Liviu Ciulei (de fapt a fost  regizor, actor, scenograf si arhitect) din cauza acestui articol aparut pe Contributors:

http://www.contributors.ro/cultura/despre-adevaratele-calauze-amintirea-lui-liviu-ciulei/

Ulterior m-am axat pe interviul (existent pe youtube) luat dlui Ciulei de catre Patapievici. Am aflat ce ahitect desavarsit a fost tatal acestuia pentru constructiile  unor cladiri foarte importante (Biserica Elefterie, Manastirea Casin, Banca Nationala, Teatrul Odeon (facut special pentru fiul sau in momentul in care a aflat ca teatrul este o activitatea serioasa pentru acesta)). Interviul are 8 parti si prima parte o puteti urmari aici: http://www.youtube.com/watch?v=d1gNL5yvllU

Alt articol foarte frumos scris il gasiti in revista Formula As: http://www.formula-as.ro/2009/880/planete-culturale-30/albumul-cu-minuni-liviu-ciulei-cu-gandiri-si-cu-imagini-11442

2) Din seria "Se intampla in Romania" recomand: "Aventurile unui donator de sange ocazional": http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/reportaje/aventurile-unui-donator-de-sange/#comment-59562

3) "The Power of Negative Thinkingsi de ce "ea" ar trebui sa existe de fapt :
http://online.wsj.com/article/SB10001424127887324705104578147333270637790.html

4) Recomand foarte mult documentarele facute de Adam Curtis. Extrem de interesante si un pic turbulente ar fi : The Century of the Self si The Trap. Trailerele le puteti gasi aici si aici si daca va intereseaza sa vedeti in intregime ambele documentare le puteti gasi tot pe youtube.


5) Cititi cine a fost Henrietta Lacks si ce descoperire (HeLa Cell) monumentala s-a facut de pe urma acesteia in domeniul medicinii.




De data asta nu am pastrat toate articolele dar pe viitor le voi pune deoparte. O sa fac o rubrica separata pentru acestea in meniul de navigare prin articolele mele dar sa vedem daca blogger.com poate face ceea ce eu vreau.

vineri, 11 ianuarie 2013

Neprofesionista

  Anul trecut am descoperit intamplator emisiunea "Profesionistii", proiect organizat  de  Eugenia Voda. Nu am stiut ca aceasta emisiune s-a derulat o mare bucata de timp si anume,  9 ani. Am ascultat pentru prima oara interviul acordat dnei Sofia Ionescu,  prima femeie neurochirurg, nu din lume, ci din sud-estul Europei. Cu mare placere am urmarit si absorbit cuvintele acestei doamne dar din pacate, nu am aceeasi admiratie si fata de prezentatoare.  Impresia pe care mi-a facut-o nu este una tocmai buna. Felul in care isi monteaza emisiunea ca si cum interlocutorul ei nici nu ar avea timp sa respire. Sunt taiate secvente si asamblate monstruos de parca ne-am uita la o partida de tenis si nu la un interviu. De abia poti zari mingea. Majoritatea invitatilor sunt intr-adevar niste persoane extraordinare cu o bogata viata profesionala si cu un bagaj imens de amintiri din viata de familie a acestora. Iar viata acestora este plina de alte personaje la fel de importante de care foarte rar mai auzim in ziua de azi. Oameni ce au facut cu adevarat  istorie in Romania! Au adus schimbari importante prin munca lor.
 Gesturile prezentatoarei, cuvintele pe care si le alege, pline de metafore ce fac uneori invitatul chiar sa se simta rusinat. Nimic sincer la dansa, numai falsitate. Nu mai zic momentele in care intervine peste invitat si vorbeste doar pentru placerea de a se auzi. Nu  spune nimic interesant. Intrebarile nu sunt nici pe departe inteligente. E intr-o continua stare de magulire a invitatului facuta probabil cu foarte putina sinceritate.
    Am incercat sa urmaresc alte emisiuni si imi este imposibil sa pot trece peste aceasta duduie. Vocea ei extrem de mieroasa pur si simplu imi zgarie auzul. Atat de mult se zbate sa spuna si ea ceva memorabil.
   Am cautat cateva informatii despre aceasta si am dat peste un articol ce eu il consider a fi extrem de ofensator fata de invitatii acesteia. Falsa in cuvinte, falsa in gesturi si constat ca in acel interviu dat ziarului Romania Libera se dezavaluie cu adevarat pe sine.  

Redau cateva pasaje:

"Nu am senzatia ca epuizez profesionistii, am senzatia ca ma epuizez pe mine inutil, si ca alte proiecte ale mele stau blocate din cauza televiziunii. " --- sa inteleg ce? Facand emisiunea asta se epuizeaza inutil si si-ar dori sa dea viata si altor proiecte blocate?!

"Statistic vorbind, am avut o rata de supravietuire foarte buna, chiar daca am avut si esecuri, oameni pe care n-am reusit sa-i scot din limbajul de lemn nici cu macaraua, sau oameni de la care, dupa patru ore de stat de vorba, n-am retinut absolut nimic!" ---


"Emisiunea ideala, cu care nu m-am intalnit inca, ar fi una in care eu sa tac tot timpul, iar ceea ce aud sa fie palpitant!"--- cat de ofensator sa spui asa ceva ca si cum ai spune ca nimic din ce aude nu i se pare palpitant. Intr-adevar si pentru mine emisiunea ideala ar fi una in care ea sa taca si invitatul sa vorbeasca.

 "Deocamdata nu am avut parte de un monolog atat de genial incat sa ma amuteasca, drept care mi-am conceput emisiunile ca un dialog intre doua personaje." ---- din nou, cat de ofensator mi s-a parut aceasta remarca. Cand inviti personaje atat de placute si interesante pentru viata avuta, mi se pare o nemernicie sa afirmi ca nu a avut parte de un monolog care sa o amuteasca. Si la fiecare inceput de emisiune nu se mai satura sa spuna cata admiratie si respect are pentru invitatul respectiv.


"Trebuie sa spun ca nu sunt pentru democratie in cultura (dar nu e o parere originala, e si parerea unor celebri sociologi occidentali). Cred ca in cultura (iar televiziunea se include, totusi, aici) lucrurile trebuie tratate coerent si urmarind o anumita directie. Altfel se creeaza, iata, o epidemie a vulgaritatii si a stupiditatii, cu nimic mai putin spectaculoasa decat “gripa porcina” - o gripa porcina la figurat. "--- o opinie pe care nu  o impartasesc. In viziunea fiecaruia dintre noi, cu siguranta ce este pozitiv pentru noi e negativ pentru altii. De ce sa nu existe democratie in cultura?? Pe ce criterii s-ar putea baza o cenzura? Isi gaseste o oarecare scuza pentru gandirea avuta prin faptul ca si niste celebri sociologi occidentali au gandit la fel. De fapt nu este o scuza. Ea chiar se considera a fi geniala!

Am studiat teatrologia-filmologia si am facut, ani de zile, practica la montaj.Invitatii mei stau pe ganduri cand consider eu ca e necesar.  --- tocmai va spuneam adineauri ca montajul emisiunii lasa mult de dorit.


"Am o echipa mica si lucrez enorm, dar mi se pare penibil acum sa ma apuc sa si povestesc cum ma chinui.
 Sunt oameni care nu au dat nici un interviu la televiziune in viata lor. Ii inteleg. Nici eu nu merg la nimeni, la nici o emisiune. E destul ca merg la a mea !" ---  emisiunea in sine reprezinta o povara, se chinuie si i se pare penibil sa povesteasca asa ceva iar din tot articolul nu am sesizat  nici o farama de placere in tot ceea ce face.

Intregul articol il puteti gasi aici



PS: Fac o precizare totusi, nu toti oamenii invitati sunt personaje extraordinare. De exemplu, in categoria de mai sus, a personajelor extraordinare nu i-as baga niciodata pe Iliescu, Basescu,  Grappini, Bradisteanu sau Mihaela Radulescu. Nu stiu nici in ce masura s-ar incadra in categoria de "profesionisti". 













duminică, 6 ianuarie 2013

Ganduri zgribulite

    
Cateodata ma dispera vremea in Olanda. Iarna resimt cel mai acut lipsa soarelui. Si pentru ca sunt o persoana cu predispozitie la deprimare, chestia asta imi face si mai rau. Cer innorat cat poti cuprinde cu vederea. Nu tu pasarele ciripind. Poate doar niste gaste letargice ce se trezesc dimineata cu chef de cearta. Pomi zgribuliti de frig cu crengile lor noduroase. Ger nu este ca sa zici ca ninge si chiar daca ar fi ger, la ora asta, oricum nu avem precipitatii serioase. Cativa stropi rataciti ce de abia se fac ca iti ating pielea. Ba chiar avem un pom, singurul, observat si anul trecut care s-a trezit sa infloreasca. Cum a reusit fara soare e un mister!
Omuleti congestionati la fata din cauza mersului pe bicicleta. Se mai trezeste cate un ametit sa arunce o pocnitoare cine stie de pe unde descoperita. La vecinul arab e sarbatoare de cateva zile bune, tocmai a venit barza cu un baietel (mai avea o fetita).Puneam un pariu cu A. despre al treilea, ca ultimii doi au venit cu o viteza uluitoare. La vecinul olandez galceava mare din cauza unei junioare ce-si tot "drege" glasul in tonalitati din ce in ce mai tiuitoare pe seama urechilor celorlalti, in special, ale mele. Gradina e numai buna de citit poezii de Bacovia. Mai am cateva mere zdrobite pe caldaram taman bune pentru ciori. Pamantul musteste de umezeala si sub el cativa bulbi de lalea ce abia asteapta (sper eu!) sa iasa la suprafata.
Iar eu la ora asta (3:18), lipsa mare de somn. Am zis sa ma trezesc de tot decat sa ma tot smucesc prin asternuri si sa adorm de epuizare. In sufragerie, liniste si pace, doar ticaitul ceasurilor se mai aude.
Asta e viata. O bucatica infima din ea. O impartasesc asa cum vine la pachet. Ma gandeam la nenorocirea de facebook care iti tot "vinde" vieti fericite si cat de minunati suntem noi , bla bla bla. Numai poti de atata pozitivism. Vreau sa aud si eu lucruri care te fac mai uman. Sa aud nelinisti impartasite, singuratati, ganduri reprimate, povesti mai putin placute. In general, ioc! Doamne fereste sa iasa asa ceva la suprafata. Nuuu! Trebuie sa-ti reprezinti viata in forma ei cea mai dulce, cea mai modelata si remodelata etc. Sa spui lucruri lipsite de esenta si consistenta. Sa vorbesti in nestire de cine stie ce prostii total nefolositoare. Ma gandesc, oare mai leaga cineva vreo relatie profunda? Mai plange cineva pe umarul cuiva? Mai se stie ce-i aia o destainuire? Nu se mai fac din astea ca sa nu lasi domne impresii gresite. Parca totul e numai de suprafata si atat.Oameni goi, fara idealuri normale, vesnic angajati intr-o viata ce este dictata de societate si slefuita de prietenii platonice. Am o senzatie amara la tot ce reprezinta societatea in ziua de azi. Tot ce este negativ se reprima pana la anulare si scoti cu forta din cine stie ce sac, numai lucruri pozitive despre tine deoarece impresia conteaza cel mai mult. Doamne fereste sa fii tu insuti! Doamne fereste sa faci vreo gafa! Doamne fereste sa arati ca esti om! Doamne fereste sa stie cineva ca tu suferi cateodata! Iti pune eticheta de "prea negativist" si iti da si un sut ca reprezinti  o posibila "relatie toxica"! Exteriorizam doar ce e frumos si place tuturor ca de vietii normale suntem satuli, nu?