Seinfield

    Nu cred ca voi putea vreodata sa ma satur de Seinfield. De fiecare data cand am o problema ce-mi accentueaza anxietatea  spun ca am o problema Seinfield. Acest tip de problema este total nesemnificativa, aparent. O chestie minora cu mare incarcatura emotionala. De exemplu:

 Ce fac daca posta imi distribuie, atunci cand nu sunt acasa, pachetul la vecini?
 Cum fac eu sa interactionez cu vecinul? Ce sa spun? Ce sa fac?
 Cand sa ma duc? La ce ora?
 Pot sa aman?
 Pot sa conving pe altcineva sa se duca?
 Sa vorbesc cu vecinu in engleza sau sa o balbai pe olandeza?
 Ce cuvinte sa spun?
 Sa nu ma duc deloc si in final sa apara el la usa mea cu pachetul?   
 Sa sun la posta si sa cer inca o data redistribuirea pachetului la mine acasa?
 Sa fac o plangere la posta deoarece regulamentul spune ca daca nu esti acasa va incerca a doua oara sa-ti distribuie pachetul si daca vrei sa nu fie distribuit la vecini trebuie sa bifezi nu stiu ce pe nu stiu unde?
 Sa fac tot posibilul sa stau acasa atunci cand stiu ca trebuie sa primesc un pachet?
Sa comand cand mai putin posibil de pe internet? etc.
M-am gandit si pana la faptul de a-mi crea o cutie mare postala ca sa-mi incapa orice colet!!!:D



 Anxietatea te face sa te porti ilogic, irascibil si efortul cel mai mare pe care il depui este de fapt amanarea cat mai mult al momentului in care eu voi da cu ochii de vecini! Este uimitor cate intrebari iti poti pune in cateva secunde, nu? Pe moment imi dau seama ca fac din tantar armasar dar problema este ca nu ma pot opri din a-mi creea astfel de ganduri.
 Si va puteti imagina cat de extenuant poate sa fie un astfel de episod! Ce fac daca in aceea zi am mai multe probleme de tip Seinfield? Nici nu trebuie sa iei contact cu cineva te poti gandi tu singur la o sumedenie de "incidente" care te pot coplesi in orice moment al zilei. Seara e mai rau deoarece esti deja obosit si creierul tau nu mai are energia de a te mentine echilibrat printre atatea ganduri. De multe ori decid sa ma decuplez de la orice gand.
 Oricine imi poate spune:  "Ce mare filozofie sa te duci pur si simplu si sa-ti ceri pachetul?" Eeee...mare filozofie sa poti face un astfel de pas! Avand in vedere fluxul de intrebari ce rasare in mintea mea de parca as fi o masina de facut popcorn incepe sa fie oarecum de inteles de ce nu ma pot misca din mediul meu si sa patrund chiar si pentru o secunda intr-un mediu total strain. Cheia de a depasi situatia este de a te familiariza cu ea. Dar sa fim seriosi. Ce sa fac? Sa comand orice de pe internet si toate pachetele sa-mi fie distribuite la vecini???

 La Seinfield observ ca orice problema este tratata intr-un anume stil, de genu, facem cu totii haz de necaz desi in realitate toti ne confruntam cu situatii "Seinfield". Observ angoasele si anxietatile fiecarui personaj in parte si dintre toti cel mai relaxant personaj pare a fi Kramer iar cel mai problematic este George.

  Alta problema de tip Seinfield: trebuia sa ma duc la cursurile de olandeza. Uitasem ca ora fusese mutata in alta zi si o data cu asta si sala a fost mutata. Cand am ajuns am deschis hotarata  usa de la sala total convinsa ca acolo se va desfasura cursul. Evident ca am dat peste o alta profesoara dar pentru cateva secunde am considerat-o pe ea intrusa si nicidecum pe mine. Am intrebat-o ce e cu ea acolo? Si eram la fel de convinsa ca aflarea ei acolo era o chestie  de moment. Am intrebat-o daca ma pot aseza oricum pana isi termina ea ce avea de facut. Mai era un student care  era totusi la locul si momentul potrivit. Profesoara era in continuare nedumerita de interventia mea asupra locului si de faptul ca eu ii dadeam voie sa se afle acolo. Incepusem sa fiu nervoasa de reactia ei. Si am intrebat-o direct: Why are you looking at me so suprised??? :)) Dupa asta mi-a picat fisa ca eu de fapt gresisem sala iar monopolul meu asupra evenimentului era scapat de sub control. Mi-am cerut scuze si am iesit oarecum rusinata din sala. A devenit extrem de comic momentul atunci cand am decis sa-i povestesc lui A. Am ras cu atata pofta incat nu am mai analizat nivelul meu de anxietate. Pana la urma avem nevoie de situatii hilare in viata noastra chiar daca suntem sau nu personajul central al acestora.

   Eu spun la chestiile astea care se intampla in viata fiecaruia, probleme de tip Seinfield. Ar fi ceva daca le-as putea ecraniza....



Poate va intrebati ce fac cu pachetele? L-am convins pe A. sa se duca in locul meu! Nu m-am blamat pentru acest lucru iar asta e foarte important pentru anxiosi. Sa nu dai vina pe tine pentru ceea ce nu poti face!

                                 

                                             after all.... tomorrow is another day!