vineri, 29 ianuarie 2010

Vise

Am impresia ca detin un impresionant palmares de vise. Este o zestre nemaipomenita ce nu mi-o poate lua nimeni. Eu singura o controlez, mintea o poate imbunatati si tot ea o poate transforma in cosmar. Nimeni nu viseaza asa cum o fac eu.
Cand ma trezesc imi place sa stau in pat, un pic mai mult ca sa pot memora ceea ce am visat, altfel uit si imi este extrem de dificil sa-mi aduc aminte.
Cateodata ma trezesc brusc si imi este ciuda pentru ca nu am trait si sfarsitul visului, drept pentru care iar stau in pat ceva timp si incep sa impletesc itele visului cum imi place mie. Sa fac un final astfel incat sa mai simt inca o data ca fac parte dintr-o lume aparte, plina de supranatural, o lume ce incalca legile fizicii,vreau sa cred pentru cateva secunde ca destinul meu este mult mai palpitant decat normalitatea care ma inconjoara zi de zi. De putine ori chiar am reusit sa ma intorc in vis, sa-l reiau exact de unde am ramas.
Pentru o buna perioada de timp am visat ca zburam. Era atat de frumos, atata adrenalina...mergeam normal, pe urma alergam si incet incet incepeam sa ma inalt deasupra orasului. Totdeauna s-a intamplat noaptea, de sus orasul te lasa fara suflare. Plin de lumini care mai de care mai colorate, parca erau niste leduri, din cand in cand palpaiau ca o instalatie de craciun acompaniata de zeci de stalpi de lumina. Puteam poposi oriunde si sa-mi iau reiau zborul fara nici un efort. Nu dadeam din maini asa cum isi imagineaza multi si nici nu-mi cresteau aripi, pur si simplu pluteam. Uneori luam o viteza atat de mare incat mi se facea frica sa nu cumva sa ma indepartez prea mult dar reuseam sa ma redresez. Inevitabil apareau si personajele negative...vroiau sa-mi faca rau dar reuseam sa-mi iau zborul. Nu ma tinea mult aceasta "magie" si trebuia totusi sa aterizez fortat si iar se isca un moment in care puteam sa fiu ranita. Din fericire imi incarcam bateriile si zburam atat de sus incat aveam impresia ca ies din atmosfera si cu siguranta ma voi dezintegra. Dar ma corectam repede si asta a fost un semn bun pentru viata reala si pentru cei care cred ca visele pot fi o carma in a-ti croi un sens logic/sanatos si in trairile subconstientului. Din pacate de foarte multi ani nu mai zbor. Poate ca am ramas fara combustibil!Poate criza exista pe toate planurile si a decis ca este prea scump sa mai poti zbura chiar si in vis!
Altadata am visat cele doua gradini din fata blocului parintilor mei. Erau de un verde atat de intens incat credeam ca blocul mai degraba se afla pe o insula tropicala si nu intr-un cartier. Copacii erau imensi si plini de frunze incat abia zareai trunchiul. Era vara si acesti copaci asigurau pe langa racoare si o puternica stare de liniste, confort sufletesc. M-am trezit calma. Cine stie?! Poate acolo era un punct de nelinisti si dureri pe care am reusit sa le diminuez semnificativ.
Multe vise au avut la baza cateva rascruci pe care le-am crezut pentru o perioada buna de timp niste esecuri ce trebuiau rezolvate intr-un fel sau altul.
Deseori ma visam in facultate ca eram prezenta la niste restante si niciodata nu le puteam trece. Asta a fost de fapt nerealizarea mea pe plan profesional. Cel putin asa credeam. Am absolvit o facultate dar niciodata nu mi-am dat licenta. De foarte multe ori am visat ca dadeam examene peste examene si mereu imi ramanea o restanta. Am meditat ceva timp la acest vis si am realizat ca nu era decat un ciot de care ma tot lasam agatata. Ai mei au vrut foarte mult sa fac o facultate, sa pot depasi statutul de a pleca din barca prostilor (asa cum imi zicea tata mereu).Din fericire pentru toti matematica a fost singura disciplina care m-a facut sa merg mai departe. Nu am fost un copil stralucit, cu note maxime...nu meritam sa iau Diploma. Pentru ce sa-mi iau licenta....sa fiu licentiata in ce ? In matematica? Ce sa fac cu matematica? Niciodata nu am invatat la un nivel atat de inalt incat sa pot lucra in cercetare macar, deoarece ca profesor nu castigi nimic. Ambitia mea mereu era prezenta in doze extrem de mici. Invatam exact cat sa stau la suprafata. Cu siguranta tata ma vedea un Arhimede sau un Pitagora dar din pacate pentru el nu a fost sa fie. Sunt un Arhimede al literelor si nu al cifrelor....un om simplu si nesemnificativ...atata tot. In schimb m-am maritat cu un om a carui ambitie a depasit orice granita. A avut acea sclipire de a constientiza ca trebuie sa-si depaseasca conditia cu orice pret. Nu oricine are o gandire atat de matura la o varsta atat de frageda. Sa zicem ca venirea lui in familia mea a creat o oarecare balanta..sa-l numim un fel de Arhimede Binar! Prin urmare nu am regretat niciodata ca am facut o facultate. Am gandit pozitiv: daca nu era facultatea nu-mi intalneam Greierasul!
Nu regret nici Diploma. Oricum nu o meritam daca este sa compar nivelul cunostintelor mele cu cel al unui om pasionat de matematica. Stiu ca o bucata de celuloza pare dumnezeu in ochii unui angajator dar ..duca-se la naiba! Daca vrea sa stie ce pot sa-mi acorde macar proba de 30 de zile :)



Va urma!

marți, 26 ianuarie 2010

Pasare de noapte 2

De cand mi-am dat demisia stiam ca voi ajunge sa pierd noptile si ziua sa dorm ca varcolacii, ascunsa in camera cu draperiile trase sa nu cumva sa intalneasca pielea mea cateva raze de soare. La cat de frig a fost afara, in camera am crezut ca dorm pe plaja, pe nisipul fierbinte simtindu-mi gatlejul uscat, deshidradat, in timp ce mintea imi era amortita de orele adormite in aceasta toropeala. Care -15 grade? In camera erau 30 de grade! Metoda de a ma trezi din visurile tropicale este sa deschid un pic balconul suficient incat pielea sa mi se infioare de gerul ascutit care lovea in mine simtindu-ma ranita de zeci de ace de brad. Intr-o zi, aceasta stare euforica s-a schimbat. M-am trezit in niste tipete, ragete, spargeri de vaze incat am crezut ca noaptea a devenit ziua de fapt si cosmarul noptii reincepe. Imposibil! Eu dorm ziua deoarece este liniste, pace asa cum ar trebui sa fie intr-un bloc de oameni normali. Toata lumea este plecata la munca. Sunt libera. Pasarea de mine nu mai este captiva! Da' de unde? Omul feroce se certa cu dra piti intr-o veselie. Tranteli de usi, tipete ca ea se intoarce la Sucevita ....el "du-te in piz.. ma-tii, ai inteles?!" Imi venea sa urlu din casa sa se duca amandoi la Sucevita si sa nu se mai intoarca. Sa dea falimentul in voi ca seara de seara numai discutii despre bani aud iar ticurile verbale ma scot din minti. La fiecare propozitie , fraza rostita adauga vestitul "ai inteles?". Imi vine sa tip eu de aici..."Eu am inteles!!!! O instruiesc eu pe blonda ta sa inteleaga si ea!" ca daca intelegea de la inceput toata lumea dormea linistita! Dupa cateva minute de cearta a fost liniste...gata! A omorat-o! Elvis has left the building! La OTV vom avea o noua Elodie si nu mai eu stiam raspunsul! Nu am avut norocul asta...seara se repeta tarasenia! Nimeni nu-l intelege cum stau biznisurile! Cum se screme el sa faca fata crizei economice!
Intr-o seara m-am inarmat cu un carnetel si pix si mi-am lipit urechea de podea sa notez necunoscutele problemelor. Nu radeti! Chiar asa am facut! Din pacate nu m-a facut mama superman sa pot asculta prin parchet iar accentul lui stricat spulbera orice context. As putea scrie cuvintele auzite ici pe colo si sa incerc sa fac ziua un puzzle. Daca as fi reusit sa aflu problema le-as scrie un bilet anonim in care i-as ruga ca discutiile banesti sa ramana strict intre cei 4 pereti. Poate in felul asta da paranoia peste ei si vorbesc in soapta. Cine stie? Poate fac afaceri ilegale si le este teama de ceva. Poate piti lucreaza fara carte de munca noaptea :)). In disperarea mea trebuie sa iasa ceva oricare ar fi pretul.

Am observat in ultimile nopti o mare imbunatatire la mine: in loc de 4 dimineata ma culc la 3.
Intr-o seara a intervenit o necunoscuta ce credeam ca imi va afecta santatea mintala: cand ma bag in pat silentios, de fapt, cand mut placinta (=sotul) de pe locul meu si intrevad un mos ene care se misca in reluare spre mine, sotul meu se foieste cumplit! Il intreb: - Te doare ceva? -Te simti bine? -Ai visat urat? -Te doare burta? Ce credeti ca-mi raspunde: "Am visat ca vorbeam cu un greieras" WTF?? Oare am nimerit in patul care trebuia?!
Uokey! -Greierasul meu trebuie sa stea cuminte si sa doarma ca sa poata dormii si greierasa de mine! Iar mos Ene ar fi bine sa-si bage un ardei iute in fund ca sa vina mai repede ca altfel o sa visez zeci de greierasi.

Ieri m-am trezit cu ambitii mari! Sa dau bradul afara! Era saracul atat de uscat cu globurile la pamant, din cand in cand in "linistea" noptii se auzeau acele cazand: Pic Pic! Romantism pur combinat cu biznisurile de la vecinul de jos.
Va inchipuiti ce lene cumplita a fost daca eu pe 26 ianuarie dau bradul afara. A fost apocalipsa! Ne-am inhamat la cel mai mare brad, cel mai stufos, cel mai cel, a intrat saracul usor in casa ca doar era legat dar nu ne-am gandit oare cum il dam afara??
Si incepe Cristina sa dea betealea jos, globurile, cele 3 instalatii. A fost saracu atat de suparat ca aveam corpul plin de fine zgarieturi care ale naibii usturau cel mai rau! Dupa ce l-am despuiat am inceput sa tai la el incat toata sufrageria arata de parca am defrisat o padure de brazi. Toporul imi lipsea. Si trosc, trosc, trosc fiecare crenguta, covor de iarna facusem pe jos! Apoi vine marea incercare sa-l scot pe hol..cineva ma intreba: -Unde? Pe holul blocului?? As fi vrut eu! In holul casei! Si da-i si lupta-te, impinge, bagati, scoateti, mai taie din crengi, schimba pozitia, cu varful inainte cu piciorul inainte...nu am mai stiut de capul meu. Intr-un moment de furie am impins cu toata forta si am reusit sa-l scot pe hol.
Etapa a 2-a: sa deschid usa de la intrare si sa-l scot pe hol, langa ghena sa-l proptesc. Cumplit! Mai taie din crengi, numai mergea...erau prea groase...urca-te cu piciorul si da-i, privirea intr-o parte sa nu cumva sa raman chioara dar nimic! Am cedat psihic. Ma durea capul si eram plina de intepaturi si rasina....poate si "rasini". Iti trebuie un adevarat costum ca sa scoti bradul afara nu pijama si maieu. Mi-am asteptat greierasul sa vina acasa si sa-l duca afara!

E tare fain noaptea: am telecomanda numai pentru mine, ma pot uita la ce vreau (Doc. G este emisiunea favorita- am parte de 2 episoade unde se fac 4 autopsii-cool!), mai citesc cateva pagini dintr-o carte, mai casc ochii pe geam, ma uit la turturii de pe stalpii de lumina, mananc cate 1 mandarina, butonez iar la programe, ma duc la baie pentru nevoile fiziologice, mai vad un gandac cu cracii in sus ...asta da enigma...oare ce cauta acel gandac cu cracii in sus?! M-am gandit: l-o fi omorat Greierasul si i-a fost sila sa-l ia si sa-l arunce. Ma uitam asa la el cum dadea el din antenute, dragalasul de el si... TROSC cu papucul!!! Pe mata! Nici gandaci normali nu pot gasi in blocul asta, se pare ca trebuie sa fie musai de 1 cm lungime. Daca stau sa ma gandesc mai bine un gandac grasun si mare e mai usor de prins, se misca mai greu si constata cu stupoare ca nu poate intra sub tocul usii. Aia mici umbla haotic, nu sunt sedentari si pulverizezi spray-ul pe ei pana ajungi sa mori tu intoxicat. De gandaci obezi numai in baie ma trezesc cu cate unul! Daca vine cineva in vizita or sa zica ca nu tinem curat dar m-am gandit eu la alta replica: Ce gandac vezi tu? Cine? Gicu? E de al casei. Stai linistit! Nu musca! In dormitor avem un greieras...in baie un Gicu...uite asa ne intregim familia!