joi, 15 iulie 2010

Simpla sau complexa?

Ghandi spunea ca tot ceea ce faci in viata este nesemnificativ dar trebuie sa faci. Nimeni nu o sa faca in locul tau. De ce trebuie sa le fac? De ce nu-mi pot trai viata asa cum este ea? Am zile cand ma simt nefericita si nu stiu de ce. Am tot ceea ce imi doresc, iubesc, am planuri de viitor, vise, sperante dar din pacate am si multe parti negative care ma apasa din ce in ce mai rau. Nu-mi place ceea ce am devenit. Nu-mi place barfa si totusi uneori o intretin, nu-mi plac toti oamenii din jurul meu si cumva totusi trebuie sa-i accept pentru ca asa trebuie. Altfel m-as trezi singura. Nu-mi plac parerile unora si iata ca trebuie sa le iau asa cum sunt. Altfel as fi data la o parte sau nimeni nu m-ar mai intreba ce parere am. Ma implic in problemele altora crezand ca sunt o buna ascultatoare si un bun prieten dar de fapt incerc sa ma fac indispensabila pentru cel ce jeleste pe umarul meu. Incerc sa-l fac dependent de sfaturile mele dar de cele mai multe ori ajung la zicala: drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Cica ar trebui sa-mi ofer ajutorul atunci cand mi se cere dar ce se intampla cu cel care nu poate striga dupa ajutor?! Cica ar trebui sa invat sa socializez dar de ce sa fac asta cand ma simt bine asa cum sunt. Poate din contra, freamatul din jurul meu ma tensioneaza si ma indispune. De ce este rau sa-mi doresc liniste si sa fiu lasata in pace? Nu vreau sa roiesc in jurul nimanui pentru a ma invata cu oamenii. Nu vreau sa cunosc oameni mai multi, nu vreau sa le stiu parerile si nici obiceiurile. Vreau sa-i privesc ca pe o curiozitate fara sa ma tem de nimic. Fara sa-mi fac griji ca cineva nu o sa ma placa si fara sa am frustrari fata de unele pareri total contrare celor ale mele. De ce trebuie sa fac totul ca la carte si de ce trebuie sa fiu etichetata cand se sustine atat de tare ca fiecare suntem unici, diferiti ?! De ce trebuie sa-mi placa oamenii in general? Daca ma deranjeaza ceva de ce sa tac? De ce sa ma intereseze bunastarea altora cand altii nu dau doi bani pe bunastarea mea ?!
Nu stiu ce sa zic...parca cu cat inaintez spre miezul vietii am din ce in ce mai multe semne de intrebare si nu stiu daca este ok sa nu gasesc totdeauna raspunsurile. Un lucru este cert si anume sa nu caut niciodata acele raspunsuri pe care eu le vreau sau cred ca ar fi corecte. Ma gandesc ca viata este atat de scurta, firava se poate opri in orice moment si cred ca ideal ar fi sa plec intr-o zi din aceasta lume impacata ca in sfarsit mi-am inteles scopul si ca am facut ceva pe tema asta. Nu sunt o starleta, nu am mastere si doctorate, nu am infaptuit realizarea a cine stie ce minuni tehnologice nu l-am descoperit nici pe D-zeu care de fapt nu exista....si in ciuda tuturor lucrurilor nesemnficative eu trebuie sa las ceva. Trebuie sa fac ceva astfel incat sa schimb viata oricarei persoane sau fiinte. Daca gasesc un melc pe trotuar si il iau si-l mut intr-o gradina...i-am schimbat viata sau in cel mai evident caz i-am prelungit-o si acest lucru ar trebui sa fie cel mai semnficativ pentru mine. Prezenta noastra schimba viata celor din preajma intr-un sens sau altul mai mult sau mai putin bun. Se mai intampla sa mai inchidem usi in urma noastra si cel impins intre 4 pereti ar trebui sa fie in stare sa vada alta iesire. Am invatat macar ca orice problema isi are o solutie si trebuie sa ne straduim sa o acceptam asa cum este ea..buna sau rea. Dar si aici sunt impinsa uneori de mii de sentimente: iubire, ura, furie, mila incat habar nu ai cum ai catalogat in sufletul tau solutia acceptata. Oare am facut bine? Oare ma simt bine? Am vreun regret?! Desi se spune ca viata ar trebui sa fie simpla si frumoasa eu o vad extrem de complexa.
Tot ce fac in viata este nesemnificativ dar trebuie sa merg pana la capat...oricare ar fi acel capat. Momentan incerc sa gasesc drumul spre casa.

luni, 12 iulie 2010

Noua Casa

A trecut atata timp de cand nu am mai scris nimic si totusi asta seara m-am urnit sa mai creez ceva din respect pentru putinii mei cititori drept pentru care le multumesc pentru vizitele pe care mi le fac din cand in cand. S-au intamplat destul de multe lucruri, unele chiar in bine cum ar fi de exemplu faptul ca m-am mutat in alta casa, am reusit sa evadez din acel loc plin de nebuni, turci, pitipoance,golani, tigani burdusit cu fel de fel de masini care mai de care mai bengoase, captusit cu tonalitati de manele sub diverse tipuri: serenade, doine de zbucium, acappella style etc.
Intr-un final am reusit sa-mi reglez si dulcele meu somn. Am ascultat de sfatului cuiva si mi-am cumparat dopuri de urechi care sunt pur si simplu extraordinare. Ajunsesem sa-mi iau cate 3-4 perechi si in fiecare dimineata le spalam cu sapunel si le atarnam prin baie ca pe o bine meritata expozitie....expozitie de dop-uri. Pacat ca nu se gasesc sub diverse colorituri ar fi fost ceva. O data cu aceste dopuri am descoperit ca interiorul urechii stangi este mult mai incapator decat interiorul urechii drepte. Dar dehhh...nu ma asteptam sa fiu atat de simetrica peste tot.
Cum va spuneam, m-am mutat din locatie intr-o zona plina de vegetatie, linistita, cu oameni respectuosi si ...batrani! Inainte sa plec am pus pe lista catre Cel de Sus toate bubele de care nu vreau sa am parte in noua locatie dar din pacate nu am luat in calcul o singura chestiune: insectele! Aceste vietatii vin la pachet cu intreaga vegetatie si cum parcul este la 10 secunde de blocul meu a trebuit sa declar un marsav razboi impotriva lor. Am ignorat faptul ca ele fac parte din ecosistem, fauna etc si ca sunt pe acest pamant cu foarte mult timp inaintea mea dar trebuia sa gasesc o solutie.Ori eu...ori ele. Pentru inceput mi-am luat vreo 4-5 spray-uri pentru molii, acarieni,musculite,muste,...pentru fluturii de noapte am folosit cutiile in care ii mai puneam Greierasului mancare..dar nu-i nimic...se spala...cutiile! nu fluturii! Apoi am trecut la urmatorul pas: m-am baricadat cu plasa de tantari in bucatarie si sufragerie unde am infipt piuneza langa piuneza sa nu cumva sa se strecoare vreo lighioana. Urmatorul pas: m-am documentat....ce plante sa pun pe spatiul dreptunghiular lipit de balcon care este special plin de pamant chiar pentru a pune flori. Am gasit raspunsul: cimbru, busuioc, rozmarin, rosii etc. Am pus un rand de petunii si apoi am presarat o mana de seminte din cimbru si busuioc. In rest am dat cu spray peste tot ce se putea ...pana si plantele de casa pe care le-am pus in balcon au un spray special pentru a nu face musculite. In prezent mai ma confrunt cu cateva molii dar cu timpul sper sa dispara. Casa este f confortabila...batraneasca cu mobila veche dar f bine intretinuta, blocul este din caramida cu vecini f respectuosi (sper sa nu-i laud prea mult) ...adica suspect de binevoitori care ne-au urat bun venit si sedere cat mai lunga. La un moment dat am avut impresia ca or sa vina si cu briose la usa :). Un alt punct in plus este faptul ca platim chirie mai putin cu 75 euro fata de vechiul loc iar zona in care stam este rezidentiala, aici pot spune ca ne-a fost de un mare ajutor criza imobiliara....preturile au scazut!
Cam atat am avut de spus.

Pe curand!