joi, 30 iunie 2011

Treburi rezolvate

Astazi m-am trezit foarte greu. A fost cumplit sa-mi tin ochii larg deschisi cateva minute bune astfel incat sa-mi treaca somnul.
Fac repede un dus, ma imbrac, imi iau sarsanaua cu acte in spinare si o pornesc la drum. Lumea afara zgribulita (tocmai plouase) doar eu ca o floricica fara umbrela si fara pulover. Nu poate sa-ti fie frig. Desi ploua ai parte in acelasi timp si de zapuseala iar in Ratb oricum stai claie gramada si transpiri din cauza stropsirii. Astept in statie orice masina ca sa ajung la metrou la P-ta Iancului. Observ o atmosfera sora cu miserupismul...adanciti fiecare in gandurile sale, fetele trase pana in pamant si toate geamurile de la masina inchise. Incerc sa deschid un geam nu reusesc. Simt cum toti ochii sunt pe mine dar nimeni nu se simte sa-mi copieze gestul. Nu cred ca mai stiu sa reactioneze si nu cred ca se face cu rea intentie.
Ajung la metrou, imi calculez repede in minte ce traseu sa aleg deoarece trebuie, mai intai, sa ma duc pe 1 Mai sa-mi fac niste poze pentru viza si apoi repejor la ambasada.
Ies din metrou, incepe sa ploua, eu ma tot uitam sa cumpar si eu o umbrela dar nimic. Oricum de la tigani nu cumpar. Ajung eu dintr-o suflare la poze. Intru si constant ca in fata mea era un batranel dornic sa-si faca nu stiu cate copii la fel de fel de acte. Cred ca este o dambla la pensionari. Este imposibil sa nu existe casa de pensionari fara exemplare. Nu conteaza ca nu au nevoie, lasa sa fie ca nu se stie doamne-fereste cand li se cere vreo copie. Si astept, astept, astept si pana la urma imi fac curaj sa intreb daca intr-adevar se fac poze pentru ce am eu nevoie. Eu stiam ca se fac poze dar sa ma bag in seama ca sunt si eu pe acolo. Si imi spune: da bineinteles, pentru asta stati la coada atata timp? Vaiii! Dar nu mai asteptati dupa mine duceti-va in capat in studio! Intru eu in studio si astept! Astept! Cand colo vine tot ea! Poftim???? Imi spui de ce tot astept si vii tot tu in studio? Credeam ca m-ai trimis in STUDIO ca altcineva sa vina si sa-mi faca poze!!!! Senzational!
Ma asez pe un scaun ii explic cucoanei ce fel de poza imi trebuie, imi face semn cu mana ca stie exact ce-mi trebuie si sa ma uit la camera. Nu mai conteaza ca am iesit ca Ahmed teroristul ....imi astept pe hol cumintica pozele.
Ce am observat intre timp: intra alte persoane cu diferite acte de xeroxat. Evident toti pensionari! Doamna care mi-a facut pozele nu era acolo. Si asteptau omuletii astia si observ ca persoana care detine sandramaua il durea la bascheti! Cand ai afacerea ta nu stai cu fundul la calculator si te dai sef. Pui mana, cot la cot si muncesti langa cei angajati. Adica cum? Ai clienti si tu ii faci sa astepte cand puteai foarte bine sa te ridici si sa spui: "dna x nu va poate servi acuma dar cu ce va pot ajuta eu?" Chestiile de genul asta lasa foarte mult de dorit in Romania. Calitatea serviciilor oferite este jalnica. Poti tu, patriot sa fii...stai ca nu e asa...ce crezi ca la straini e mai bine?? Da frate! E mai bine! Ce? Mori de ciuda?!
Revenind: imi ies pozele, mi le da sefu'.Eu raman pe loc, imi scot actele, formularul si observ ca nu se pupa poza cu chenarul din acte. Dupa cateva minute ma intreaba sefu': ce mai doresc?? ca ce s-a intamplat? Pai ce sa vreau? Sa platesc evident! Si l-am intrebat: dar stiti ceva..nu sunt sigura daca pozele sunt cele corecte. Ala se face verde la fata. Ma pironeste cu privirea cateva secunde de genul: fata..esti cam tuta! Scoate nervos nu stiu ce sablon..si imi arata masuratorile pastrandu-si greu, sub control, apucaturile! Daaa! Am inteles! Perfect! Va multumesc! (sa dai faliment, in gandul meu).
Si pornesc eu catre ambasada. Ploua si mai tare. Ma apuc sa tai parcul Kiseleff ca sa ajung pe blvd Aviatorilor. Am zis ca in parc ma feresc de ploaie din cauza copacilor. Toata lumea cu umbrele numai eu ciudata la care se uitau toti de parca defilam goala. O doamna a fost foarte draguta si se oferise sa ma tina sub umbrela ei pana la metrou. I-am multumit si am spus ca ma grabesc.
Ajung la ambasada leoarca de apa, sun, intru dau actele! Amabilitatea domnului de la vize m-a uns pe suflet! Da nene! Asa da! Astept pe scaun cateva minute si mi se opreste privirea asupra unui peisaj din Amsterdam, inramat. M-am bucurat pentru doua motive:
1) uite acolo am fost si eu
2) si abia astept sa ma reintorc

Dupa aceea, m-am indreptat catre Omniasig deoarece trebuia sa las actele in original pentru rambursarea "achiei" de 300 euro! Nu au fost incidente!Am lasat actele si sper sa se rezolve asa cum mi s-a spus cu toti dintii ranjiti si cu toti pistruii drei, aliniati de-a lungul nasului!

marți, 28 iunie 2011

Zborul meu

Cat timp am fost in avion am inceput sa scriu cate ceva printr-un carnetel.
Iata notitele mele:

"Sunt in avion gata pentru RO si ma doare cumplit capul. Desi zborul este oarecum scurt este imposibil sa ai o calatorie relaxanta. De cand am ajuns in aeroport a trebuit sa fiu atenta dupa pancarte, semne, sa vad unde se lasa bagajul, unde este check-in, unde este poarta de imbarcare etc. Mentionez ca este pentru prima data cand zbor singura. In alte dati il aveam pe Alex langa mine si nu era musai sa-mi bat eu capul cu fleacuri din astea. Dupa cateva secunde pierdute la afisajul zborurilor am inceput sa "adulmec" din mers pancarta cu Plecari si Check-in. Observ ca, pentru cei cu biletele deja printate puteam sa ma duc singurica si sa-mi lansez bagajul in neantul plin de alte sute de bagaje. Imi spune o duduie ca pot sa fac asta singura eu ii spun speriata ca nu am mai facut asa ceva...ea imi spune ca nu-i nimic o sa scrie..imi venea sa-i zic...dar eu nu stiu sa citesc :))). Vroiam doar ca cineva sa-mi puna bagajul pe banda si sa-mi lipeasca eticheta pe el. In fine. Ma pun in fata faptului implinit, imi vine randul, imi arunc ochisorii pe display si imi spune sa-mi scanez biletul. Dupa cateva scanari esuate reusesc si surprinzator imi apar informatiile pe display, nume, zbor etc. Imi spune sa las bagajul pe banda cu manerul in sus sa iau eticheta care tocmai mi-o eliberase si sa o lipesc. Hmmm...cand cineva imi spune sa lipesc o eticheta presupun ca se dezlipeste doar partea ce trebuie lipita. Incerc sa dezlipesc pe acolo dar in zadar....in loc sa iau toata eticheta luam doar bucati din ea...ceva nu merge! Ma duc la o cucoana si ea imi explica just stick it! Stick it! Stick it! Vine langa mine, asta dupa ce a escaladat la propriu un scaun (am avut impresia ca a sarit ca la curse peste scaun). Intr-adevar eticheta se indoaie si se lipesc partile intre ele. Eu nu mi-am dat seama deoarece nu simteam nici un lipici pe eticheta respectiva ca sa-mi pice fisa ca trebuie doar sa presez capetele intre ele . Eheee..filozofie mare! Mai apas ok pe ecran, se inchide oblonul si gata..bagajul dispare! A fost o scena ca in Aliens cand Sigurney Weaver aseaza maimuta intr-o capsula si apasa pe buton sa se catapulteze sau ceva de genul asta.
Dupa aceasta extenuanta experienta ma duc la check-in. Imi prezint pasaportul, se uita ala la poza apoi la moaca mea...mai sta cateva secunde cu pasaportul in mana, isi intreaba colegul daca Romania a intrat in spatiul ma-sii de parca era chiar relevant. RO face parte din UE...ce mai conteaza si alte spatii.
Trec si peste asta si ma indrept catre poarta de imbarcare. Aveam D47. Vad pancarta cu D1-D47. Merg si merg si vad D1 apoi D2 apoi D3...offff...pai pana ajung eu la D47 nici nu mai apuc sa ma uit pe la duty free. Asa ca ma intorc din drum si iau magazinele la puricat dupa suveniruri pentru apropiati. Termin si cu partea asta si o data cu ea si toti banii mei si ma intorc ca un cal obosit in sala de asteptare. In timp ce stau la coada pentru a ma imbarca ma amuz copios in privinta un pasager nervos, suparat ca suntem in interziere si nu vroia nici sa-si duca caruciorul de bagaje acolo unde trebuia. A zis ca se grabeste...de parca avionul pleca o data ce pasea el pe poarta! Sunt pe scaunul meu, dupa ce m-am chinuit sa-mi bag geanta cu laptop si alta punga sub scaunul din fata mea cedez nervos si imi pun bagajele deasupra. Cand colo il vad pe nenea suparatul...se uita chioras la numerele locurilor si sper sa nu se aseze langa mine. Offf. Chiar langa mine sta! Cat ghinion pot avea! Sper sa nu puta langa mine. Dupa cativa stropi de sudoare luate cu mana, cateva accese de tuse aproape convulsiva si cateva oftaturi am zis ca lesin. Ii miroase gura ingrozitor. Ma asez un pic mai pe dreapta cat mai aproape de geam si incep sa-mi fac dintr-un carton aer. Se tot uita in stanga in dreapta. In fine. Devine cumintel. Transpiratia nu mai abunda pe el! Ne pregatim de zbor! Incepem sa mergem si sa mergem...aveam in fata noastra vreo 5 avioane: 4 KLM-uri si un Martinair Cargo care era IMENS. Dupa vreo 10 minute iata ca incepem sa luam viteza, sa se simta viteza din ce in ce mai mare, motoarele huruind si gataaaa..zburam! Dupa cateva curbe mi se aseaza in sfarsit si inima la locul ei. Momentan era situata undeva pe langa vezica urinara cred!
Omuletul nervos este roman, are peste 60 de ani, gras si tocmai s-a bagat in seama cu vecina lui din dreapta (el stand la mijloc). Dupa cateva priviri in directia mea cred ca a constant ca as fi vreun copil si nu are ce sa vorbeasca cu mine. Pe mine m-a bucurat nespus. Observ ca s-a autoservit cu sandvisul doamnei, ceva de genul nu-l mananci, asa-i? apoi a servit niste vin si niste apa minerala. Intre timp, vine o stewardaza la el si il intreaba ce s-a intamplat la poarta de imbarcare de a fost atat de suparat. Pai el a venit la 9:30 si a trebuit sa astept 2 ore jumate pana sa se imbarce si felul in care i s-a vorbit, cat neprofesionalism. A tras concluzia ca acei oameni si-au gresit meseria. Ca nu este prima data cand trece prin asa ceva. Numai aberatii debita. Dupa ce se termina povestea ii spunei vecinei: "Uite, asta stie sa se poarte, stie sa vorbeasca!" Ce respect isi doreste de la semenii lui daca se adreseaza cu "asta" in loc de dansa sau doamna! Un ipocrit!

Avem un pilot exceptional, vorbeste o engleze impecabila, iti da foarte multe informatii despre vreme, despre ruta parcursa, despre turbulente (te anunta dinainte) etc. Acum suntem deasupra orasului Praga, undeva la nord. Temperatura -55 C, altitudinea 11887, ground speed 870 km...apropo..cum adica "ground speed"? Poate air speed! :)
Am mancat un sandvis , de fapt era o lipie ce continea niste ardei, pui, condimente etc. A fost ff fierbinte iar de baut am luat o apa ca sa-mi iau o pastila de Aulin.
Aproape am parcurs juma de drum. Afara e frumos, fara nori, vad sute de parcelute cu forme neregulate iar pe ici colo cateva orasele sau satuce. Zici ca arata ca niste musuroaie fiecare avand propria regina-albina. (Ah! Tocmai a mai cerut vin si e atat de nesuferit). Ni s-a dat si o prajitura. El nu a luat desi putea sa o ia si sa i-o dea vecinei ca tot i-a mancat sandvisul.
Echipajul este foarte amabil si iti ofera bauturi de 2-3 ori.
Tocmai am vazut acu cateva minute ceva senzational. Cel putin privit de aici arata altfel. Am vazut un alt avion, ruta lui s-a intersectat pesemne cu a noastra si se putea observa cu usurinta viteza mare pe care o avea. Parca era o jucarie tocmai lansata de cineva cu prastia.
Acum se vad din loc in loc norii pufosi, mititei e ca si cum ai privi intr-o oala de supa, gata sa iei cu spumiera spuma facuta de deasupra si sa faci loc pentru a vedea mai bine. Mi-au inghetat picioarele. Abia astept sa aterizez. Afara nu se mai vede nimic suntem deasupra unui plafon de nori. (Acuma discuta despre insule si cate calatorii a facut el). Echipajul iar ne-a servit cu ceva iar mosul asta si-a luat prajtura si si-a ascuns-o. Sa nu cumva sa vada ca el are prajitura si sa nu-i mai dea si altceva.
Dupa aterizare mi-am asteptat vreo 30 minute bagajul. Poate chiar a facut o tura pe orbita. Il vad pe M. si suntem gata sa pornim spre casa. S-a intrebat de ce nu mai ieseam ca doar a vazut stewardezele iesind si ele de obicei ies ultimele..nu erau cine stie ce..a constat el...chiar babite erau. EU: dar stai sa vezi stewardezul!!! Acolo bomboana de baiat! :) "

update: mi s-a atras atentie --->"ground speed .. ca masoara viteza de deplasare fata de pamant :P"