joi, 30 iunie 2011

Treburi rezolvate

Astazi m-am trezit foarte greu. A fost cumplit sa-mi tin ochii larg deschisi cateva minute bune astfel incat sa-mi treaca somnul.
Fac repede un dus, ma imbrac, imi iau sarsanaua cu acte in spinare si o pornesc la drum. Lumea afara zgribulita (tocmai plouase) doar eu ca o floricica fara umbrela si fara pulover. Nu poate sa-ti fie frig. Desi ploua ai parte in acelasi timp si de zapuseala iar in Ratb oricum stai claie gramada si transpiri din cauza stropsirii. Astept in statie orice masina ca sa ajung la metrou la P-ta Iancului. Observ o atmosfera sora cu miserupismul...adanciti fiecare in gandurile sale, fetele trase pana in pamant si toate geamurile de la masina inchise. Incerc sa deschid un geam nu reusesc. Simt cum toti ochii sunt pe mine dar nimeni nu se simte sa-mi copieze gestul. Nu cred ca mai stiu sa reactioneze si nu cred ca se face cu rea intentie.
Ajung la metrou, imi calculez repede in minte ce traseu sa aleg deoarece trebuie, mai intai, sa ma duc pe 1 Mai sa-mi fac niste poze pentru viza si apoi repejor la ambasada.
Ies din metrou, incepe sa ploua, eu ma tot uitam sa cumpar si eu o umbrela dar nimic. Oricum de la tigani nu cumpar. Ajung eu dintr-o suflare la poze. Intru si constant ca in fata mea era un batranel dornic sa-si faca nu stiu cate copii la fel de fel de acte. Cred ca este o dambla la pensionari. Este imposibil sa nu existe casa de pensionari fara exemplare. Nu conteaza ca nu au nevoie, lasa sa fie ca nu se stie doamne-fereste cand li se cere vreo copie. Si astept, astept, astept si pana la urma imi fac curaj sa intreb daca intr-adevar se fac poze pentru ce am eu nevoie. Eu stiam ca se fac poze dar sa ma bag in seama ca sunt si eu pe acolo. Si imi spune: da bineinteles, pentru asta stati la coada atata timp? Vaiii! Dar nu mai asteptati dupa mine duceti-va in capat in studio! Intru eu in studio si astept! Astept! Cand colo vine tot ea! Poftim???? Imi spui de ce tot astept si vii tot tu in studio? Credeam ca m-ai trimis in STUDIO ca altcineva sa vina si sa-mi faca poze!!!! Senzational!
Ma asez pe un scaun ii explic cucoanei ce fel de poza imi trebuie, imi face semn cu mana ca stie exact ce-mi trebuie si sa ma uit la camera. Nu mai conteaza ca am iesit ca Ahmed teroristul ....imi astept pe hol cumintica pozele.
Ce am observat intre timp: intra alte persoane cu diferite acte de xeroxat. Evident toti pensionari! Doamna care mi-a facut pozele nu era acolo. Si asteptau omuletii astia si observ ca persoana care detine sandramaua il durea la bascheti! Cand ai afacerea ta nu stai cu fundul la calculator si te dai sef. Pui mana, cot la cot si muncesti langa cei angajati. Adica cum? Ai clienti si tu ii faci sa astepte cand puteai foarte bine sa te ridici si sa spui: "dna x nu va poate servi acuma dar cu ce va pot ajuta eu?" Chestiile de genul asta lasa foarte mult de dorit in Romania. Calitatea serviciilor oferite este jalnica. Poti tu, patriot sa fii...stai ca nu e asa...ce crezi ca la straini e mai bine?? Da frate! E mai bine! Ce? Mori de ciuda?!
Revenind: imi ies pozele, mi le da sefu'.Eu raman pe loc, imi scot actele, formularul si observ ca nu se pupa poza cu chenarul din acte. Dupa cateva minute ma intreaba sefu': ce mai doresc?? ca ce s-a intamplat? Pai ce sa vreau? Sa platesc evident! Si l-am intrebat: dar stiti ceva..nu sunt sigura daca pozele sunt cele corecte. Ala se face verde la fata. Ma pironeste cu privirea cateva secunde de genul: fata..esti cam tuta! Scoate nervos nu stiu ce sablon..si imi arata masuratorile pastrandu-si greu, sub control, apucaturile! Daaa! Am inteles! Perfect! Va multumesc! (sa dai faliment, in gandul meu).
Si pornesc eu catre ambasada. Ploua si mai tare. Ma apuc sa tai parcul Kiseleff ca sa ajung pe blvd Aviatorilor. Am zis ca in parc ma feresc de ploaie din cauza copacilor. Toata lumea cu umbrele numai eu ciudata la care se uitau toti de parca defilam goala. O doamna a fost foarte draguta si se oferise sa ma tina sub umbrela ei pana la metrou. I-am multumit si am spus ca ma grabesc.
Ajung la ambasada leoarca de apa, sun, intru dau actele! Amabilitatea domnului de la vize m-a uns pe suflet! Da nene! Asa da! Astept pe scaun cateva minute si mi se opreste privirea asupra unui peisaj din Amsterdam, inramat. M-am bucurat pentru doua motive:
1) uite acolo am fost si eu
2) si abia astept sa ma reintorc

Dupa aceea, m-am indreptat catre Omniasig deoarece trebuia sa las actele in original pentru rambursarea "achiei" de 300 euro! Nu au fost incidente!Am lasat actele si sper sa se rezolve asa cum mi s-a spus cu toti dintii ranjiti si cu toti pistruii drei, aliniati de-a lungul nasului!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu