Ganduri zgribulite

    
Cateodata ma dispera vremea in Olanda. Iarna resimt cel mai acut lipsa soarelui. Si pentru ca sunt o persoana cu predispozitie la deprimare, chestia asta imi face si mai rau. Cer innorat cat poti cuprinde cu vederea. Nu tu pasarele ciripind. Poate doar niste gaste letargice ce se trezesc dimineata cu chef de cearta. Pomi zgribuliti de frig cu crengile lor noduroase. Ger nu este ca sa zici ca ninge si chiar daca ar fi ger, la ora asta, oricum nu avem precipitatii serioase. Cativa stropi rataciti ce de abia se fac ca iti ating pielea. Ba chiar avem un pom, singurul, observat si anul trecut care s-a trezit sa infloreasca. Cum a reusit fara soare e un mister!
Omuleti congestionati la fata din cauza mersului pe bicicleta. Se mai trezeste cate un ametit sa arunce o pocnitoare cine stie de pe unde descoperita. La vecinul arab e sarbatoare de cateva zile bune, tocmai a venit barza cu un baietel (mai avea o fetita).Puneam un pariu cu A. despre al treilea, ca ultimii doi au venit cu o viteza uluitoare. La vecinul olandez galceava mare din cauza unei junioare ce-si tot "drege" glasul in tonalitati din ce in ce mai tiuitoare pe seama urechilor celorlalti, in special, ale mele. Gradina e numai buna de citit poezii de Bacovia. Mai am cateva mere zdrobite pe caldaram taman bune pentru ciori. Pamantul musteste de umezeala si sub el cativa bulbi de lalea ce abia asteapta (sper eu!) sa iasa la suprafata.
Iar eu la ora asta (3:18), lipsa mare de somn. Am zis sa ma trezesc de tot decat sa ma tot smucesc prin asternuri si sa adorm de epuizare. In sufragerie, liniste si pace, doar ticaitul ceasurilor se mai aude.
Asta e viata. O bucatica infima din ea. O impartasesc asa cum vine la pachet. Ma gandeam la nenorocirea de facebook care iti tot "vinde" vieti fericite si cat de minunati suntem noi , bla bla bla. Numai poti de atata pozitivism. Vreau sa aud si eu lucruri care te fac mai uman. Sa aud nelinisti impartasite, singuratati, ganduri reprimate, povesti mai putin placute. In general, ioc! Doamne fereste sa iasa asa ceva la suprafata. Nuuu! Trebuie sa-ti reprezinti viata in forma ei cea mai dulce, cea mai modelata si remodelata etc. Sa spui lucruri lipsite de esenta si consistenta. Sa vorbesti in nestire de cine stie ce prostii total nefolositoare. Ma gandesc, oare mai leaga cineva vreo relatie profunda? Mai plange cineva pe umarul cuiva? Mai se stie ce-i aia o destainuire? Nu se mai fac din astea ca sa nu lasi domne impresii gresite. Parca totul e numai de suprafata si atat.Oameni goi, fara idealuri normale, vesnic angajati intr-o viata ce este dictata de societate si slefuita de prietenii platonice. Am o senzatie amara la tot ce reprezinta societatea in ziua de azi. Tot ce este negativ se reprima pana la anulare si scoti cu forta din cine stie ce sac, numai lucruri pozitive despre tine deoarece impresia conteaza cel mai mult. Doamne fereste sa fii tu insuti! Doamne fereste sa faci vreo gafa! Doamne fereste sa arati ca esti om! Doamne fereste sa stie cineva ca tu suferi cateodata! Iti pune eticheta de "prea negativist" si iti da si un sut ca reprezinti  o posibila "relatie toxica"! Exteriorizam doar ce e frumos si place tuturor ca de vietii normale suntem satuli, nu?