vineri, 15 ianuarie 2010

Ora Destainuirii

AZI ma simt plina de furie. Imi vine sa urlu de durere. Sa fug departe. Sa numai vorbesc cu nimeni. Sa numai dau explicatii nimanui referitor la cum ma simt. Oricate explicatii ai da nu primesti nimic bun in schimb. Vorbele bune nu-si mai pun pecetea pe rana ta. E ca si cum devii imun la orice metoda de a te simti mai bine. In astfel de momente nu am nevoie de nimeni in preajma mea. Nu doresc sa fac confesiuni. Nu doresc sa ma simt obligata sa le fac. La ce bun sa existe? Cine sa ma inteleaga cu adevarat? Orice cuvant spus se uita. Ce poate sa faca un om ca sa te simti mai bine? Ce poate sa zica? Cum iti poate alina cineva orice freamat?
Vreau ca astfel de momente sa-mi apartina doar mie! Daca nimeni nu le intelege "in mine" doresc sa ramana pe vecie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu