duminică, 31 ianuarie 2010

Capitolul 1 -Nimic nu este intamplator

Majoritatea oamenilor cred ca menirea noastra, a tuturor este sa traiesti o viata cat mai indestulata, cat mai bogata. Sa nu fi impovarat de lipsuri. Totdeauna vrem sa avem tot ceea ce este mai bun, sa detii lucrurile cele mai visate, cele mai dorite. Sa nu avem grija banilor, sa detinem proprietati, masini, case. Sa ne falim cu mobila cea mai eleganta, decorul cel mai stilat, bucataria cea mai moderna. Sa ne laudam cu cele mai scumpe cadouri. Si dupa ce ravnim la tot ce defineste purul materialism adaugam la sfarsit cu o mare teama ca cea mai importanta dorinta din lume este de fapt sanatatea! Cat de visatori putem fi daca dupa atatea enumerari a celor mai apreciate bunuri ne resemnam subit si ne aducem aminte de sanatate?! Este cea mai importanta dintre toate. Fara sanatate nu ai cum sa te bucuri de toate cele. La ce rost sa le avem daca nu suntem sanatosi. Si daca suntem sanatosi, ce? Mereu vom vrea si mai mult.Habar nu avem sa ne bucuram de viata noastra. Sa o apreciem asa cum se cuvine astfel incat la sfarsitul ei sa putem spune ca intr-adevar am dus o viata plina de invataminte, plina de bucurii, plina de lacrimi si rasete, plina de suspine si indoieli, plina de suferinta si iertare. Putem avea cata sanatate dorim ca sufletul nostru va fi la fel de gol. Un suflet bolnav este cel mai nenorocit lucru care te poate face sa-ti doresti moartea cat mai repede posibil. Dar pentru cine sa vina moartea daca sanatatea noastra este atat de puternica, ca in fond asta ne dorim cel mai mult.Parca ne invartim in cerc. Majoritatea care sufera de boli incurabile au darul de a vedea dincolo de lumea in care traim. Se schimba gandirea cu 180 grade. Tocmai in acele momente incepi sa traiesti cu adevarat. De ce nu facem acest lucru de la inceput? Sa traim de la inceput. Cand te trezesti dimineata sa nu te gandesti cat de mult ai de lucru sau care iti este bugetul la sfarsit de luna. Ar trebui sa deschidem fereastra si sa privim afara. Sa observam micile detalii care sunt menite sa-ti aduca de fiecare data zambetul pe buze. Sa avem curajul de a indrazni acolo unde niciodata nu ne-am gandit ca am putea schimba ceva. Spontaneitatea ar trebui dezvoltata de fiecare data.

Viata mea e plina de incercari. Zilnic imi dau seama ca am atatea de invatat iar acest gand ma bucura nespus de mult. Ma bucura pentru ca realizez anumite greseli si cel mai important este ca le pot corecta. Cu siguranta nu voi reusi pe deplin dar macar voi incerca. Putem declara un esec doar dupa adevarate stradanii. Si cuvantul esec este unul destul de dur ce nu ar trebui sa existe in vocabularul nostru deoarece, prin acele stradanii, vei reusi sa aduci la suprafata intamplator si lucruri bune. Nu trebuie sa ducem o viata plina de regrete pentru ca nimic pe lumea asta nu este intamplator. Daca am spus mai devreme ca sunt un om nesemnificativ am gresit cumplit. Nu exista varsta pentru atingerea maturitatii. Toata viata inveti continuu. Ai tot timpul din lume sa experimentezi, latura sociala ce ne leaga este in continua dezvoltare. Te obliga sa accepti oamenii asa cum sunt si sa nu incerci sa-i intelegi. Nu-i judeca decat acolo unde esti indreptatit s-o faci. Daca ii intelegi nu incerca sa argumentezi cu suferinta ta. Cel mai bine uneori este sa taci si sa asculti. Nu trebuie sa te bati cu pumnii in piept ca si tu ai trecut prin asa ceva. Nu avem toti nevoie de o astfel de consolare. La ce bun daca fiecare percepem suferinta altfel?! Cu siguranta perfectiunea in astfel/altfel de dorinte nu poate fi atinsa dar deznodamantul vietii este mult mai dulce si mult mai usor de acceptat fata de cel care te plange. Altfel depasesti momentul cand stii ca cel care nu mai este printre noi a stiut cu adevarat sa-si traiasca viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu