Nume de cod: Anxietate

...si imi place sa ma pitesc in cat mai multe locuri din mintea omului. Imi intind tentaculele catre orice speranta de mai bine. Nu las nimic folositor sa iasa la suprafata. Astept in taina nespunand nimic, ce poate sa dea de banuit sau ce poate striga dupa ajutor. Sadesc in inima ta cele mai adanci indoieli. Profit de slabiciunea ta pentru a-mi creea mediul perfect. Incerc sa progresez incet dar sigur. Sunt cu tine pretutindeni: la munca, la cumparaturi, alaturi de prietenii tai iar noaptea inainte sa dormi iti redau cele mai negre ganduri. Insomnia este una dintre cunostintele mele. La ce bun sa dormi cand ai atatea la care sa te gandesti. Exemple sunt cu sutele: te doare pieptul de cateva zile si singurul prognostic pe care ti l-ai pus este ca in curand vei muri. Nu ai ales varianta de a te consulta un medic ci doar ai mers pana in celalalt capat...acolo unde lumina se stinge sau e prea scumpa pentru a ti-o permite. In fiecare dimineata constanti ca de fapt nu mori dar o data cu lasarea intunericului gasesti altceva la ce sa te gandesti. Ceva morbid. Specific unui film horror. Iti faci griji pentru ziua de maine: "oare imi voi gasi de lucru?". Stai linistit, nu te vrea nimeni. Este o minune sa ti se citeasca CV-ul din 3000 de aplicari. Eu sunt singura ta optiune asa ca obisnuieste-te cu mine. Ne vom tine de cald la iarna atunci cand nu-ti vei plati caldura.
Fac orice pentru a te simti cat mai mizerabil. Prietenul meu cel mai bun se numeste Depresie. El ma ajuta sa trec in partea "cealalta"pe acei ce nu-si gasesc linistea. De cele mai multe ori sunt dusa la Terapie. Si acest lucru este o reusita fata de cei care ma recunosc in oglinda si cer ajutor imprejurul lor. Pe acestia ii stimez cu adevarat. Ei vad simptomele transmise de mine. Se poate sa mai ma dau de gol pe parcurs si sa trezesc suspiciuni persoanelor care te iubesc si tin la tine. Foarte posibil sa reusesti sa scapi dar eu stiu cel mai bine. Stiu ca intr-o zi te vei intoarce la mine iar eu voi ranji spunandu-ti "Ti-am spus eu!". Atunci cand vei trai cea mai cumplita trauma eu voi fi alaturi de tine batandu-te prieteneste-te pe umar. Plange cat vrei. Lumea nu sta in loc pentru tine. Nimeni nu te asteapta sa-ti revii si nimeni nu-ti oblojeste ranile. Fiecare are viata lui cu sau fara mine.
In doze mici nu fac rau. Sunt chiar folositor in momente de plina adrenalina. Te ajut sa gasesti o cale de iesire. Te mentin in maxima alerta pana ce depasesti pericolul. Din fericire pentru mine ma hranesc din plin cu cei lipsiti de stima de sine...cu cei ce isi fac scenarii inexistente...cu cei ce se simt frustrati pentru ca nu au spus ce au simtit la momentul oportun. Le este atat de frica sa accepte noi provocari si atat de lasi sa indrazneasca incat simt nevoia cateodata sa-mi sun mai des prietenul cel mai bun. Dar nu o fac. De Craciun de exemplu imi doresc sa fiu mai darnic si am grija sa le las sub brad cate o portita de scapare. Poate fi folosita tot timpul anului. Dar degeaba! Putin vad degetul intins. Si mai putini iau toata mana. Nici eu nu mai suport. Nici sa nu aud de Iepurasul de Pasti. Gata cu gesturile bune!
Cand intalnesti lume noua ti-e frica sa mergi mai departe. Te retragi in cochilia ta sa nu cumva sa-ti ocupe altcineva spatiul. Te simti sufocat. Ai impresia ca toti vor sa te foloseasca si asta doar pentru ca nu stii sa impui limite. Nu stii sa te accepti asa cum esti si sa vezi unde poti invata sa progresezi. As vrea sa-mi fie mila de tine vazand alti oameni care se confrunta cu boli adevarate nu inchipuite, care sunt saraci si totusi fac ce fac si gasesc de fiecare data o bruma de speranta. Tu nu meriti. Nu stii decat sa bocesti si sa te ascunzi ca un gandac intr-o crapatura de perete. Scoti capul doar cand simti caldura pentru a fi strivit.
Sunt batran si de mult timp prin preajma oamenilor. Cateodata ma gandesc ca sunt prea dur. Poate ceea ce simti este mai cumplit decat o boala. As vrea sa stagnez dar nu pot. Trebuie sa mergem mai departe. Evolutia mea consta intr-o forma ce necesita medicamentatie. Abia astept sa ma instalez in noul meu domiciliu. Nu te speria. O sa primesti un halat alb imaculat cu maneci lungi ce fac un cordon la spatele tau. Dar totusi iti promit ceva...promit ca o sa ai caldura!