marți, 26 iulie 2011

De trei zile incoace...

...ploaia nu mai tace!
Cred ca toamna deja si-a intrat in drepturi. Nu a fost silentioasa. Te amareste la inceput de zi cu un soare inselator iar in secunda urmatoare iti toarna la ploaie de parca pamantul ar fi tipat de prea multa seceta. Cu siguranta lumea este obisnuita. Si eu incep sa ma obisnuiesc, chiar imi place sa vad ploi atat de hotarate si nemiloase. Chiar daca ai avea umbrela nu scapi de umezirea hainelor. Cand ploua apare aglomeratia mare in GVB(=Ratb), lumea isi abandoneaza bicicletele si se infasoara in imense pelerine. Unii mai indrazneti nu-si intrerup alergatul prin parcuri. Iar unii cu adevarat curajosi infrunta ploaia direct pe biciclete. Este destul de amuzant sa le observi fetele schimonosite de frig si stropi, sprancenele incruntate la maxim, gura intredeschisa de efortul depus la pedale. Unii au simtul umorului, cu o mana tin umbrela si cu alta ghidonul. Altii se cred stapanii soselelor acoperiti de pelerina lor stiind ca hainele lor raman uscate orice ar fi. Oricum toti o gonesc ca nebunii pe unde or avea treburi. Numai eu, ma plimb prin parc, singura, acoperita de umbreluta mea, uitandu-ma la urmele de noroi lasate pe adidasi si oprindu-ma din cand in cand sa admir gastele care se plimba nestingherite pe lac. Ce poate sa fie mai reconfortant decat sa asculti picaturile de ploaie cazand pe frunzele copacilor, de parca ar fi niste piese de domino, fiecare frunza aduna cantitatea admisa de stropi si cand nu o mai poate sustine aluneca spre urmatoare frunza ce se afla dedesubtul altor frunze. Mai puternice? Nu. Doar flexibile. Ca frunza trebuie sa te lasi in voia naturii daca vrei sa te bucuri de toamna. Doar ea iti va reda cele mai frumoase culori la sfarsit de viata. In primavara, o va lua de la inceput. Gata de a adaposti mii de alte picaturi! Ce n-as da sa fiu si eu...o frunza! Un martor al tuturor anotimpurilor!

Un comentariu: