miercuri, 15 februarie 2012

Pentru Sorina (din seria "Ti-am povestit?")

Esti cel mai infocat admirator al blogului meu si la rugamintile tale de a scrie ceva hazliu incat sa te tavalesti de ras am zis sa scriu acest articol special pentru tine.

Draga mea,

Ce-ti pot scrie? De cand sunt aici am impresia ca mi-am pierdut simtul umorului. Nu am cine stie ce plangeri la adresa vecinilor pentru ca nici unul nu vomita in prag de sarbatori incat sa-l aud, nici unul nu se cearta cu pitipoanca din cauza banilor, nici unul nu se gaseste sa buseasca la ora 2 noaptea fix, ceva prin casa, pentru ca nu am pe nimeni deasupra (avantajul de a sta la casa), si nici unul nu vine sa-mi sune la usa pe motiv ca arunc chistoace de tigara in spatele blocului. Asa cum am spus intr-un post anterior: in dreapta am o familie de musulmani care sunt extrem de baricadati in casa. Sunt foarte galagiosi in privinta busiturilor care se tot aud prin sufragerie. Inca nu am elucidat misterul: ori nevasta-sa "se impiedica" de multe ori prin casa cu ajutorul sotului ori au o pofta aparte de a tranti usa de la balcon de parca saraca nu s-ar inchide de buna voie daca ai apasa pe clanta. Nu ne salutam dintr-un singur motiv: nu prea sunt sociabili fata de alte culturi! Si sa nu fiu rea, nici eu nu dau pe dinafara de socializare.
In partea stanga, am o familie de olandezi. O familie de urlatori mai degraba datorita unei progenituri de nepoata care stie sa-si argumenteze "principiile" cu urlete si tranteli de usi. Daca s-ar cobora militaria din pod (ca doar exista la propriu un pod) cu siguranta s-ar mai domoli lucrurile. Proprietara este o doamna in varsta cu care chiar ne salutam atunci cand e sa ne intalnim. Dar asta se intampla foarte rar. Avem un prieten in Bucuresti care ne tot intreaba daca socializam cu vecinii. Eu il tot intreb: ce vrei sa fac pentru asta? Sa ma duc cu un cos plin de briose la ei si sa le spun ca suntem si noi p'acilea prin cartier sau sa stau pe o banca pe "prispa" si sa-i invit la o spargere de bomboane agricole ca in privinta limbii tot nu ne-am intelege. Acuma, vorbind serios, aici nu se practica socializarea pe "ulite" asa cum este raspandita in Romania. Olandezii sunt niste persoane retrase astfel incat pana si rudele cele mai apropiate pot veni la ei cu o programare in prealabil. Nu ies la discutii peste gard si nici nu cred ca isi cer vreo cana de zahar atunci cand raman in pana.
Zona este frumoasa, plina de case, gradini care de care mai aranjate, "prispa" din fata casei dichisita cu flori, ghivece, bancute, arbusti, braduti etc. Numai ograda noastra e cam saracacioasa. Un mobilier pentru o gradina este destul de scump. Si aici ma refer la 2 sezlonguri amarate si o masa. Dar am speranta ca anul asta vom iesi si noi cu ceva pe "piata". Tind sa vanez soarele indeaproape tocmai pentru a capta la D-uri intr-o veselie.
Ti-am povestit eu cum am facut insolatie? Insolatie in Olanda, la maximele lor de 22-23 de grade?? Ei bine, din lipsa acuta de soare, intr-o dimineata m-am trezit si m-am dus intr-una din camere. Am deschis fereastra larg, mi-am pus o perna pe marginea ferestrei ca sa-mi proptesc picioarele si m-am asezat pe un scaun. Cam incomod ce-i drept dar scopul meu era sa simt dogoarea soarelui pe pielea mea alba. Si am stat asa vreo 3 ore cu fata in soare (neprotejata de nimic) ca am zis ca ce, la temperatura asta e si culmea sa fac insolatie. Si dupa dupa 3 ore de stat sunt in sfarsit mandra de urma mea de bronz si cand sa ma ridic ma apuca o ameteala si un rau exact ca la o insolatie!

La usa nu prea suna nimeni. Nu de alta, dar de fiecare cand suna cineva ma apuca anxietatea. La mine se rezuma la o singura propozitie: Sorry, I don't speak Dutch. Iar aici interlocutorul are de ales intre 2 situatii: Sorry si bye! sau incepe sa o turuie pe engleza. Iar urmatoarea mea propozitie: Sorry I'm not interested!
Ti-am spus ca aici nu exista molii sau insecte de genul celor din Floreasca? Desi este vegetatie, singura insecta cu care ne confruntam este paianjenul. Chiar acum cateva zile am prins un paianjen, care daca ne pisca, sigur ajungeam la doctor. Era IMENS. Nu vazusem asa ceva in viata mea. Avea corpul cata o samanta mare de floarea soarelui iar picioarele erau URIASE! Statea saracul chiar deasupra cosului cu rufe pentru spalat. Bine ca l-am stropsit de faianta ca si asa abia se tinea pe ea din cauza picioroangelor.
Ti-am povestit cum a nins 5 cm de zapada iar pe data de 4 Februarie trebuia sa luam trenul sa ajungem in Belgia la o conferinta de software open-source? Ti-am povestit cum am inghetat in statie si am pierdut 5 trenuri deoarece toate au fost anulate? Ti-am spus ca miserupismul se practica si aici intr-o veselie? Nimeni nu stia nimic ce se intampla si asta la ghiseul de INFORMATII! Ti-am zis ca erau -7 grade si ne plimbam ca bezmeticii, intre ghiseu si peron iar pe alocuri cu cate o stationare in Starbucks (SINGURA cafenea din toata gara cu 5 locuri la cald)? In loc sa plecam la 9:36 cu primul tren am ajuns sa plecam la 14:15 cu alt tren (Thalis) unde nici nu aveam locurile asigurate deoarece locurile noastre erau valabile pentru Intercity. Ti-am zis ca eram amandoi raciti, cu gaturile in piuneze? Ajunsi in Belgia, situatia mea s-a agravat. Amgidalele mele s-au facut papion in gat si la fiecare inghitire aveam impresia ca s-au rupt si le-am inghitit si pe ele! Dar ti-am zis ca la intoarcerea acasa, in gara din Belgia am pierdut alte 3 trenuri pentru ca au fost anulate? In loc sa plecam la 19:22 am plecat la 22:22! Motivul: le ingheata macazele iar olandezul de rand stie ca intr-o astfel de situatie sub nici o forma nu iei trenul! Dar nu am avut de ales, masina era in curs de inregistrare si nu aveam voie sa o luam.
Peripetii prea multe nu avem. Asteptam primavara! Si cand o sa vina primavara o sa ma gandesc cu dor la martisoare! Asa ca o sa fiu foarte fericita pentru cine se gaseste sa-mi trimita cadou cate un martisor. Cine e amator, sa spuna si va dau adresa de expediere! :)


ps: niciodata nu am aruncat chistoace de tigari in fata sau in spatele blocului! :)

Un comentariu: