Don't let yourself be hurt this time
(Inainte de a citi, click mai jos pe videoclip deoarece am scris avand melodia asta pe fundal. Se pare ca mi-a creat o anume dispozitie. Atata melodia cat si ora scrierii! )
Simt dupa atata absenta ca am "ruginit" la alegerea cuvintelor desi as avea multe sa va povestesc si sa va spun. Mai sunt intrebata, de ce nu mai scriu nimic pe blog? Din lipsa de timp, de inspiratie?! Nu stiu. Poate ca am imbatranit? Nu cred. Poate ca am mai "crescut" si m-am maturizat si simt nevoia ca multe lucruri care mi s-au intamplat sa le pastrez doar pentru mine. Dar pe de alta parte, citind din urma, imi place sa observ ce prejudecati aveam inainte, ce pareri gresite imi formam. Ce idei fixe mi-am creat si cat de inversunata puteam sa fiu pe tema anumitor subiecte. E frumos sa vezi cum cresti si cum te schimbi caci schimbarea nu vine fara suferinta. Nimic nu ramane la fel. Nici nu-mi doream sa raman la fel. Totdeauna mi-am dorit sa invat ceva nou despre mine si am facut lucrul asta an de an. Luna de luna. Zi de zi. Cu multa durere, accept sa pierd anumite batalii si sa castig incredere de sine atunci cand mi-am putut demonstra ca pot depasi anumite lucruri si situatii ce le credeam imposibil de inteles.
Multi afisam lumii o imagine pe care noi ne-o dorim sa o aratam. Orice societate are pretentii de la noi. Trebuie sa te integrezi. Ai nevoie de aprobari. Cauti sustinere. Omul e facut sa reuseasca in "haita". Ne inchipuim si ne dorim sa fim cineva anume. Este o munca teribila sa mentii niste aparente la care lucrezi atat de asiduu. E o munca sa multumesti tot timpul persoanele din jurul tau. Ne cauzam anxietati atunci cand dam altora puterea sa ne judece. E un chin sa te prefaci ca toate lucrurile din jurul tau sunt frumoase cand de fapt unele dor. Te simti aproape rusinat sa ceri ajutor. Am avut perioade in care nu puteam sa ma rup de toate aceste ganduri, ganduri dupa care actionam ...dar si cand am reusit sa realizez toate astea (o data cu trecerea timpului), m-am simtit atat de usurata. Sa fiu eu! Sa accept ceea ce sunt, si cu bune si cu rele.
Imi ajunge o mana sa pot enumera cateva prietenii pe care am invatat sa le stimez din tot sufletul. Anii au trecut si relatia a devenit mai trainica. Ma simt norocoasa sa am cu cine vorbi din cand in cand, sa am pe cineva care sa ma asculte atunci cand am nevoie. Sa-mi cunoasca greutatile si sa ma sprijine . Sa stiu ca la randul meu, pot fi de folos si pot face o schimbare in viata cuiva. Fie cu un cuvant bun fie pur si simplu cu prezenta mea.
Am inceput sa pricep, de ceva vreme, ca nu cantitatea conteaza de acum incolo. Cat suntem tineri alergam in toate zarile sa avem de toate. Si atunci cand obosim.. e prea tarziu sa mai dam timpul inapoi. Aveam iluzia ca exista acolo undeva un scop si pentru noi .Ca trebuie sa lasam ceva in urma pentru ca timpul nostru se va sfarsi la un moment dat
Eu am renuntat sa caut acel scop pentru ca el nu exista. M-am nascut intamplator pe acest pamant si singurul lucru pe care il doresc de la mine este sa ma bucur de ceea ce am, sa pot trece peste greutati (ca vor veni si te vor lovi atunci cand nu te astepti), sa ma pot bucura de lucrurile marunte din viata mea. Sa imi ingadui alinare. Sa-mi dau voie sa fiu fericita. Sa pot urmari stelele de pe cer, sa vad luna si sa realizez cat de furnica ma pot simti in fata unui univers ce "ascunde" alte forme de viata; sa pot asculta fosnetul frunzelor, sa ascult stropii de ploaie lunecand pe geam, sa astept cu nerabdare primii fulgi de zapada (chiar daca in Olanda nu se prea intampla :) ) sa simt ca iubesc si ca sunt iubita pentru ca....intr-o secunda poti pierde totul dar nimeni nu-ti poate lua inapoi tot ceea ce ai trait deja. Imi spunea cineva ca nu vrea sa traiasca regrete. Eu spun ca le avem, mai devreme sau mai tarziu. Eu una am regrete. Nu-s multe dar cateodata sunt dureroase. Si de cele mai multe ori le visez chiar daca incerc sa le ascund intr-un ungher al mintii. Este normal sa le avem pentru ca nu putem invata daca nu facem greseli. Experienta noastra cateodata provine din greseli. Cred ca este mult mai important sa te ierti si sa treci la un moment dat peste aceste regrete. Sa le lasi in trecut acolo unde le este locul. De fiecare data cand te trezesti si ridici capul de pe perna o poti lua de la capat. Poti alege ce mic dejun sa ai de data asta, sa alegi alt drum spre munca, sa te opresti la un magazin nou a carui vitrina ti se pare irezistibila, sa poposesti pentru cateva minute pe aceea banca la care te uiti la ea de fiecare data cand esti in tramvai pentru ca privelistea de acolo e atat de frumoasa si frunzele de la picioarele tale sa aseaza mladios in straturi peste straturi. Sa saluti pe cineva pentru ca vroiai de foarte mult timp sa faci acest lucru dar niciodata nu ai avut curajul. Sa surprinzi pe cineva cu o vorba buna chiar daca relatia dintre voi a disparut. Zi de zi poti avea de ales. Nu-ti cere nimeni sa faci schimbari dintr-un foc. Pasii marunti se vor dovedi a fi cei mai insemnati pasi din viata ta. Te ajuta sa creezi alte poteci iar pe drumul pe care l-ai batatorit de zeci de ani sa-i dai ocazia sa se refaca si sa creasca fire noi de iarba si de ce nu ...chiar si o floare!
Simt dupa atata absenta ca am "ruginit" la alegerea cuvintelor desi as avea multe sa va povestesc si sa va spun. Mai sunt intrebata, de ce nu mai scriu nimic pe blog? Din lipsa de timp, de inspiratie?! Nu stiu. Poate ca am imbatranit? Nu cred. Poate ca am mai "crescut" si m-am maturizat si simt nevoia ca multe lucruri care mi s-au intamplat sa le pastrez doar pentru mine. Dar pe de alta parte, citind din urma, imi place sa observ ce prejudecati aveam inainte, ce pareri gresite imi formam. Ce idei fixe mi-am creat si cat de inversunata puteam sa fiu pe tema anumitor subiecte. E frumos sa vezi cum cresti si cum te schimbi caci schimbarea nu vine fara suferinta. Nimic nu ramane la fel. Nici nu-mi doream sa raman la fel. Totdeauna mi-am dorit sa invat ceva nou despre mine si am facut lucrul asta an de an. Luna de luna. Zi de zi. Cu multa durere, accept sa pierd anumite batalii si sa castig incredere de sine atunci cand mi-am putut demonstra ca pot depasi anumite lucruri si situatii ce le credeam imposibil de inteles.
Multi afisam lumii o imagine pe care noi ne-o dorim sa o aratam. Orice societate are pretentii de la noi. Trebuie sa te integrezi. Ai nevoie de aprobari. Cauti sustinere. Omul e facut sa reuseasca in "haita". Ne inchipuim si ne dorim sa fim cineva anume. Este o munca teribila sa mentii niste aparente la care lucrezi atat de asiduu. E o munca sa multumesti tot timpul persoanele din jurul tau. Ne cauzam anxietati atunci cand dam altora puterea sa ne judece. E un chin sa te prefaci ca toate lucrurile din jurul tau sunt frumoase cand de fapt unele dor. Te simti aproape rusinat sa ceri ajutor. Am avut perioade in care nu puteam sa ma rup de toate aceste ganduri, ganduri dupa care actionam ...dar si cand am reusit sa realizez toate astea (o data cu trecerea timpului), m-am simtit atat de usurata. Sa fiu eu! Sa accept ceea ce sunt, si cu bune si cu rele.
Imi ajunge o mana sa pot enumera cateva prietenii pe care am invatat sa le stimez din tot sufletul. Anii au trecut si relatia a devenit mai trainica. Ma simt norocoasa sa am cu cine vorbi din cand in cand, sa am pe cineva care sa ma asculte atunci cand am nevoie. Sa-mi cunoasca greutatile si sa ma sprijine . Sa stiu ca la randul meu, pot fi de folos si pot face o schimbare in viata cuiva. Fie cu un cuvant bun fie pur si simplu cu prezenta mea.
Am inceput sa pricep, de ceva vreme, ca nu cantitatea conteaza de acum incolo. Cat suntem tineri alergam in toate zarile sa avem de toate. Si atunci cand obosim.. e prea tarziu sa mai dam timpul inapoi. Aveam iluzia ca exista acolo undeva un scop si pentru noi .Ca trebuie sa lasam ceva in urma pentru ca timpul nostru se va sfarsi la un moment dat
Eu am renuntat sa caut acel scop pentru ca el nu exista. M-am nascut intamplator pe acest pamant si singurul lucru pe care il doresc de la mine este sa ma bucur de ceea ce am, sa pot trece peste greutati (ca vor veni si te vor lovi atunci cand nu te astepti), sa ma pot bucura de lucrurile marunte din viata mea. Sa imi ingadui alinare. Sa-mi dau voie sa fiu fericita. Sa pot urmari stelele de pe cer, sa vad luna si sa realizez cat de furnica ma pot simti in fata unui univers ce "ascunde" alte forme de viata; sa pot asculta fosnetul frunzelor, sa ascult stropii de ploaie lunecand pe geam, sa astept cu nerabdare primii fulgi de zapada (chiar daca in Olanda nu se prea intampla :) ) sa simt ca iubesc si ca sunt iubita pentru ca....intr-o secunda poti pierde totul dar nimeni nu-ti poate lua inapoi tot ceea ce ai trait deja. Imi spunea cineva ca nu vrea sa traiasca regrete. Eu spun ca le avem, mai devreme sau mai tarziu. Eu una am regrete. Nu-s multe dar cateodata sunt dureroase. Si de cele mai multe ori le visez chiar daca incerc sa le ascund intr-un ungher al mintii. Este normal sa le avem pentru ca nu putem invata daca nu facem greseli. Experienta noastra cateodata provine din greseli. Cred ca este mult mai important sa te ierti si sa treci la un moment dat peste aceste regrete. Sa le lasi in trecut acolo unde le este locul. De fiecare data cand te trezesti si ridici capul de pe perna o poti lua de la capat. Poti alege ce mic dejun sa ai de data asta, sa alegi alt drum spre munca, sa te opresti la un magazin nou a carui vitrina ti se pare irezistibila, sa poposesti pentru cateva minute pe aceea banca la care te uiti la ea de fiecare data cand esti in tramvai pentru ca privelistea de acolo e atat de frumoasa si frunzele de la picioarele tale sa aseaza mladios in straturi peste straturi. Sa saluti pe cineva pentru ca vroiai de foarte mult timp sa faci acest lucru dar niciodata nu ai avut curajul. Sa surprinzi pe cineva cu o vorba buna chiar daca relatia dintre voi a disparut. Zi de zi poti avea de ales. Nu-ti cere nimeni sa faci schimbari dintr-un foc. Pasii marunti se vor dovedi a fi cei mai insemnati pasi din viata ta. Te ajuta sa creezi alte poteci iar pe drumul pe care l-ai batatorit de zeci de ani sa-i dai ocazia sa se refaca si sa creasca fire noi de iarba si de ce nu ...chiar si o floare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu