duminică, 10 iunie 2012

Fostam in Bucuresti, dupa 1 an de zile

Si ma bucurai de caldura inabusitoare, ma bucurai de sticlele de apa golite una dupa alta. Dar stati asa sa va povestesc de la inceput, deoarece impresiile sunt multe. Bune si rele mi-s ele!
Intai ma bucurai de avion. Dupa cateva turbulente (mai serioase dupa parerea mea) inima mea nu prea vroia sa stea locului. Tare nehotarata era, cand imi batea in piept cand o simteam zbatandu-se in stomac. Pana la urma, am cazut amandoua de acord sa ne mai relaxam deoarece peste tot statisticile stiu ele mai bine ca cica sa zbori cu avionul e mai sigur.Nu contest asa ceva iar pe de alta parte ti se spune ca daca e sa ti se intample ceva, moartea nu tine cont daca esti in masina, tren sau avion. Nu prea se ia dupa statistici. Dar in avion, din pacate, "beneficiezi" fara sa vrei de momente lungi de agonie si de constienta pana la momentul impactului. Secundele se scurg de parca ar fi minute intregi. Ca in cazul unui cutremur, 10 secunde parca se transforma in cateva minute. Nu stiu daca intr-adevar iti vezi filmul vietii derulat pe interiorul pleoapelor, nu stiu daca dintr-o data te reintorci la credinta pierduta si contestata cu frenezie in timpul vietii, dar ma tot gandesc ca ideal ar fi, ca-n locul urletelor de groaza sa te cuprinda linistea acceptarii ca de fapt esti muritor si ca moartea in sine este etapa finala a vietii.
Dupa ce ma vazui cu rotile avionului pe pamant si dupa ce-mi pusei inima la loc, in cavitatea ei, rasuflai linistita. Din sufletul meu am revarsat asupra pilotului toate gandurile bune de sanatate si fericire, atat pentru el cat si pentru ceilalti membrii ai echipajului care ne-au facut zborul cat mai placut, inchipuindu-mi ca poate acel sandvis cald cu carne de vita si mirodenii dulci ar putea sa fie ultima noastra masa.
Pasim cu indrazneala in noua aripa a aeroportului. Aprobam din cap si cautam cuvinte de laude ca uite putem si noi sa facem ceva bun. Dar, iata, ca vine si primul semn de trezire ca totusi suntem in Romania si nu in alta tara. Vazui primul birou de exchange iar pe 2 coli albe scris cu font mare si negru, cursul de schimb al monedei Euro. Acuma, fac o paranteza, nu stiu ce fel de avioane, sosite din triunghiul bermudelor cu buline portocalii aterizeaza pe acest aeroport dar sa dai 1 euro cu 4 lei si nimic mai mult e o mare bataie de joc. Bunnn. Roman fiind radeam cu gura pana la urechi: hahahahahaha..dar cine-i prostu sa schimbe?? Dar pe de alta parte, e o hotie la drum mare.
Sa trecem mai departe. Ajungem la sala de bagaje unde sunt doar 3 benzi si foarte multi oameni asezati strategic vanandu-si cu ochiul neclintit bagajul sau. Se mai pierd bagaje si chestia asta e o trasatura ce apartine chiar si celor mai mari aeroporturi. Deci sa nu devenim carcotasi asa din prima. Nu stiu cine venea la aeroport dar foarte multa lume astepta si aproape ca ma simteam vedeta. Era atat de hazliu sa vad, printre momentele de deschidere a usilor glisante, gaturi ce se tot lungeau de parca aveau vreun sistem telescopic si poate poate zareau persoana cautata. Unii erau chiar norocosi, dupa ce au zarit persoana, urmareau iar deschiderea usilor ca sa-si faca cu mana si astfel sa se puncteze primul contact vizual.


Ce impresie ne-a lasat Bucurestiul?

O impresie placuta (dar oarecum falsa) deoarece am sesizat ca unele cladiri de pe Bulevardul Elisabeta au fost in sfarsit renovate si asta dupa ce au stat ani de zile acoperite de schele. De ce spun ca impresia este falsa? Pentru ca renovarea nu ar fi trebuit sa dureze atatia ani. Nemailocuind in Bucuresti si vazand direct aceste cladiri, frumoase si semete, ai impresia ca lucruri pozitive chiar s-au intamplat. Dar am preferat sa ma las dusa sub vraja acestui sentiment fals si sa caut partea buna a lucrurilor si anume: renovarea a avut si un final! Dar pe de alta parte, te loveste un gust amar cand citesti despre incendiul ce a avut loc la Moara lui Asan (patrimoniu istoric- prima moara cu aburi din Bucuresti) avand ca miza alte investitii imobiliare. Si Moara lui Asan nu este singurul exemplu: vezi articolul
Pe Lipscani, aceeasi aglomeratie. Am aflat ca face bine la comertul cu amanuntul (asta ar fi termenul corect). O frumuseste aparte nu exista. Sunt unele cladiri frumoase dar din pacate inca mai exista si opusul acestora: cladiri aflate in paragina iar primaria ridica din umeri spunand ca nu le apartine. Dar nu am auzit pe nimeni sa dea niste amenzi proprietarilor sa se ocupe de ele si pe langa toate acestea cu siguranta nu exista si sustinere in legi pentru a-i putea soma pe aceastia din urma.
Am avut noroc ca am prins niste zile tulburator de calde avand in vedere ca noi venim dintr-un climat extrem de ploios. De foarte mult timp nu am mai baut atata apa si ne-a priit din toate punctele de vedere. Ce n-as vrea sa-mi depozitez undeva in corp toata vitamina D si sa-mi ajunga si pentru restul anului.
Am fost cu trenuletul si cateva zile la Sinaia unde am putut vedea de la balcon un peisaj superb si am incercat sa-mi-l fixez in minte si sa-mi tina drept racoare atunci cand ma voi intoarce la Olanda mea plata.

De asemenea, am incercat sa-mi fac niste depozite "olfactive" serioase in privinta mirosului de tei (atat in Bucuresti cat si in Sinaia). Calatoria cu trenul a fost placuta si cel mai frumos peisaj l-am avut in drum catre Brasov unde am vizitat pentru prima oara cetatea Brasovului aflata pe o colina. Nu a existat nici un semn cu ceva informatii. A. a zarit cetatea din centrul vechi si am spus hai sa vedem ce e acolo. O fortareata (din 1580) foarte strategic amplasata tocmai pentru rolul pe care il are si in acelasi timp foarte bine intretinuta. Exista si un restaurant dar din pacate cu foarte putine locuri. Pe de o parte m-am bucurat ca nu era atat de vizitat dar pe de alta parte, avem nevoie sa promovam astfel de monumente tocmai pentru turismul nostru aproape inexistent dar atat de important pentru cei din tara. ( Vezi aici mai multe detalii )

Mi-a fost de dor sa ma plimb prin mall-uri, sa-mi cumpar cateva carti in romana, sa mananc adevaratele noastre prajituri (savarina, ecler, amandine, parfait), sa merg prin Diverta, Carturesti, magazinul Unirea; sa fac o cura de cirese, sa ma pierd prin magazine gen plafar si sa constat cat de mult accent se pune pe medicina traditionala. Sa vad la tot pasul patiserii si sa mananc un baton cu miere si mac sau branzoaice. Aici exista varietate. Ai optiunea sa alegi din atatea produse.
Printre cumparaturi enumar: argila Aslan [supliment alimentar - se face un tratament (si vi-l recomand) timp de 21 de zile cu o solutie preparata din aceasta argila si se reia tratamentul dupa o pauza de 5-7 zile], produse cosmetice (La Roche Posay, Cattier), produse pentru podoapa capilara (care a fost proaspat tunsa in Sinaia :D) sampon si tratament de la Planter's, tratamente de par de la Aslan si Pantene. Ne-am cumparat cateva timbre de la Filatelie ( o sa revin cu poze deoarece A. are o impresionanta colectie de clasoare pline cu timbre vechi si noi). Ziceam ca mi-am cumparat cateva carti si vreau sa vi le recomand: Cuvinte incrucisate de Aurora Liiceanu, Ce am auzit de la altii de Radu Rosetti,Psihopatologia vietii cotidiene ( o colectie de texte scrie de Sigmund Freud), A doua carte a ignorantei de John Llyod si John Mitchinson. A. s-a delectat, aproape fara suflare, cu cartea The Fall of Hyperion de Dan Simmons si cu siguranta abia asteapta sa ajunga acasa si sa-si reia seria de alte carti sci-fi. Am ramas pe veci indragostita si atasata de noua mea gentuta luata de la Meli-Melo: vezi aici.
Mi-am luat Cavit. Il iau doar pentru placerea gustului ce ma trimite in copilarie. Pacat ca nu se mai gasesc bomboanele Cip si alte dulciuri de pe vremea mea.

O mare bila alba vreau sa o dau Muzeului Grigore Antipa. Nu am vazut de foarte mult timp un astfel de muzeu. Inainte era un haos si o algomerare de rafturi in care speciile de animale erau puse una langa alta. Acuma s-a incercat (si s-a reusit intr-adevar) sa reproduci un mediu pentru toate aceste specii si sa le introduci intr-un peisaj de natura atat de "real". Pesterea de asemenea este foarte impresionanta. Mi-a placut. O investitie facuta cu cap as putea spune.

Cu ce impresie plec? Sunt moderata in a produce profetii si de asemenea sunt moderata in a face declaratii agresive in privinta lucrurilor pe care le-am vazut si nu mi-au fost pe plac. Oamenii au ramas la fel. Am sesizat ca sunt foarte examinatori in privinta lucrurilor pe care le porti. Din cap pana in picioare esti analizat si, posibil, comentat. Am si urmarit recent un mic documentar despre imbracamintea romanilor si asta spune multe si despre ceea ce gandesc ei: vizionare placuta Au ramas la fel de ranchiunosi si sictiriti iar chestia asta am observat-o cel mai bine in trafic. Multi smecherasi, mai ales in Sinaia era o masina (un Audi parca) care claxonase masina de politie deoarece mergea prea incet iar el se grabea. Dupa claxon a depasit masina incalcand linia continua.
Micile detalii totdeauna imi vor aduce aminte de ce am plecat din tara.


Revin imediat si cu poze!

Update: cateva poze puteti vedea: aici



Un comentariu: