Cuvinte NeSpuse

http://imgur.com/a/wEtrD   (Clothes dryer Beko) http://imgur.com/a/lGXMl (Washing machine Indesit) http://imgur.com/a/F7C6P (Ikea Pax wardrobe) http://imgur.com/a/jPnX4 (Living room couch) http://imgur.com/a/9uAEU (Living room couch) https://imgur.com/a/kxnkr (Whirlpool refrigerator + Indesit oven) https://imgur.com/a/DiCk9 (Whirlpool microwave) https://imgur.com/a/pb0Xg (Singer sewing machine) https://imgur.com/a/OrCzw   (Ikea desk) https://imgur.com/a/Uqw1o (Ikea mattress) http://imgur.com/a/APnrc   (Kia Ceed) http://imgur.com/a/ndAog   (donating tree) I am also giving way, for free: plants, carpets, Ikea nightstands and Ikea book shelves. Transportation is not included.  If you are interested in anything just sent me an email at cristina@ionica.eu

    De Craciun nu trebuie sa ne intereseze cadourile. Nu! Important este sa petreci Craciunul cu cei dragi tie, cu catelul si purcelul (asta daca nu l-ai taiat deja), sa nutresti sentimente mai bune pentru vecinul cu care te-ai certat un an intreg, sa zambesti muraturei de la Posta, sa saluti zgripturoaica care s-a tot plans ca nu stii sa dai buna ziua,  sa te impaci cu rudele rebele, sa-ti indrepti privirea catre cei nevoiasi ca pana acum te-a durut in cot.    Sa nu cumva sa te bucuri de cadouri ci mai degraba sa ranjesti apocaliptic cand oferi unul. Nu e important domne sa dai ci sa primesti. No, bine! Faceti cum vreti dar Craciunul este de fapt despre cadouri! Alea pe care le primesti!  Despre mancarea buna ce se face  o data pe an, de cozonacii aburinzi a caror mireasma inconjoara toata casa, de piftia tremurata, de muraturile delicioase ce insotesc friptura, de sarmalele servite cu mamaliguta. Si cate si mai cate. De Craciun este vorba de im...

  Se apropie ora de culcare. Desi nu simt ca mi-ar fi somn totusi casc de ceva minute bune. Pare a fi un semn bun si de fiecare data, ma las pacalita. Imi las usor storul la jumatatea ferestrelor pentru a nu face bezna in toata camera. Nu suport sa fie atat de intuneric. Cateodata am senzatia ca vad monstrii sub forma unor umbre ce se ascund pe dupa perdea. Ma asez usor in pat, incerc sa-mi gasesc pozitia. Cica, de la 16 saptamani de sarcina, nu este bine sa stai pe spate ci ori pe stanga ori pe dreapta. Imi modelez cu migala dopurile, le rotesc bine intre buricele degetelor  si le asez pe fiecare, ca intr-un ritual bine stabilit, una in urechea stanga si una in urechea dreapta. Niciodata nu am facut invers. Incerc totusi sa stau pe burta pentru cateva minute cu mainile impreunate pe piept pentru a-mi simti respiratia. A. se aseaza si el, nu are probleme cu somnul. Nu stiu cum face sa adoarma in 5 minute. Il invidiez. Nici cand aveam zilele ocupate nu reuseam sa adorm in 5 mi...

   Atacurile mele de panica nu s-au oprit in acea saptamana din iulie. Ele au continuat sa se strecoare din cand in cand, de obicei seara cand esti mai obosit si totodata mult mai vulnerabil. Cateodata imi propun sa nu stau sa rezolv sau sa gasesc explicatii la diverse intamplari ce s-au petrecut recent sau acu 10 ani caci este o investire a ultimelor resurse emotionale pe care abia de le mai ai dupa o zi lunga. Mai intai sa am o noapte cat de cat buna si introspectia poate continua si la lumina zilei cand mintea imi este mult mai limpede si treaza. Bineinteles, nu totdeauna reusesc asa ceva si uneori mai cred in zicala: "noaptea e un sfetnic bun".     Tin minte ca in nebunia Brexit-ului (inainte si dupa) incepusera fel de fel de stiri ce raportau actiuni xenofobe (caci mass media este un imens agregator al fricii ce aduce audientele dorite) printre care si vandalizarea unui magazin romanesc de undeva de prin Anglia. Iti trebuie o singura scantai...

    Primul atac de panica l-am avut acu 1 an cred. Simteam ca ma doare pieptul si am zis sa-mi caut simptomele pe net. Primul rezultat: infarct. Am citit si alte simptome si dintr-odata aveam impresia ca le aveam si p'alea. Am ajuns la spital unde, spre dezamagirea mea, am fost diagnosticata cu hiperventilatie. Eram convinsa ca am ceva si ca medicul nu poate detecta catastrofa ce avea sa mi se intample mai devreme sau mai tarziu. Chiar daca stii ca-ti faci cel mai mare rau caut and pe internet, e greu sa rationezi pe moment si totul se transforma intr-o adictie. Esti atat de vigilent la ceea ce simti incat e foarte greu sa iesi din transa.     Al doilea atac de panica, care s-a soldat cu chemarea salvarii, a fost anul asta, la inceput de iulie. Era total diferit de ce stiam eu si am zis ca e imposibil sa traiesc un atac de panica. Am inceput sa am palpitatii, niste reactii in lant. Se terminau si in 5 minute se porneau iar. Aveam 140 de batai...

    Doresc sa revin un pic asupra dorintei de a controla anxietatea. De multe ori, ne aflam intr-un cerc tare vicios cand e vorba sa ne pierdem in cele mai negre ganduri.  Daca ne gandim la toate scenariile posibile (nu poti face asta, doar ai iluzia ca ai trecut in revista orice rau inchipuit) traiesti proprietatiile unei superstitii. Ma voi gandi la tot ce este mai rau si prin urmare, acest rau ma va ocoli. L-am pus pe lista, sta cuminte acolo si nu se va intampla niciodata. Cateodata poti insela sistemul punand pe lista cele mai negre scenarii caci nu te poti gandi la toate. Un cancer nu se poate compara cu un picior rupt sau daca avionul in care esti se va prabusi nu se va putea compara cu niste turbulente provocatoare de panica. Foarte greu sa te desprinzi de acest obicei, in care faurim cu mare spor "the black list".  Ai umblat de atatea ori pe acest drum, pietruit in mintea ta cu deosebita migala, incat e aproape imposibil sa crezi ca poti evada. Este un ...

   Anxietatea! Nu poti nici cu ea, nici fara ea. In rare cazuri poate fi un bun prieten dar de cele mai multe ori, face parte din eu-ul tau destructiv. Sau cel putin, in calatoria ta de a intelege cu ce ai de a face, anxietatea va fi perceputa ca un rau necesar. Acest "rau" inveti sa-l gestionezi cumva, sa-l dai la o parte, sa-l ascunzi, sa-l privezi de atentie, sa-l faci uitat, sa-ti fie rusine sa-l arati lumii. Sa stii sa gestionezi ceva nu inseamna ca o faci si in cel mai bun mod posibil. A gestiona nu are un context pozitiv in cazul de fata. Intr-adevar, iesi la liman. Dar cu ce pret?! Si pentru cat timp poti sta deasupra?! Cate guri ai luat de apa crezand de fapt ca inhati oxigenul?! Si uita-te, inca stam in picioare. Si totusi, in toate astea, reusesti sa te complaci. Ti-a fost de atatea ori rau incat doar cu raul ai impresia ca te poti impaca in continuare. Orice schimbare e de prisos. Pare a fi ceva de neconceput si totusi, tocmai aceasta schimbare r...